Scrisul este un act solitar; si fiecare autor adevarat incearca in fata foii albe sentimente amestecate: bucurie si teama, incredere in propriile resurse si o anxietate dureroasa in legatura cu putinatatea lor. Nimeni nu te poate ajuta aici, si nici un scriitor nu-si poate depasi umbra pe care statura sa o lasa pe hartie.
Blaga folosea o imagine foarte frumoasa pentru a puncta acest adevar (si a sublinia subtextual diferentele dintre el si Mihai Beniuc): inaltimea la care se vad, pe scoarta unui copac, urmele de gheare ale ursilor grizzly arata forta acestora, rangul din cadrul comunitatii imblanite. Spune-mi cat de sus ajungi, ca sa-ti spun cine esti...
Exceptand cazurile de patologie, cu deformarea realitatii sau crearea uneia paralele, scriitorii nostri isi cunosc limitele, marginile, suprafata talentului. La unii dintre ei, insa, reflectarea nu merge impreuna cu acceptarea, eventual cu efortul suplimentar de a prinde din urma o muza nazuroasa. Sunt cautate, in compensatie, tot felul de proptele, trucuri ieftine ori prestidigitatii spectaculoase prin care X si Y sa se propulseze catre varful ierarhiei. Daca nu prin opera ca atare, atunci prin rumoare; daca nu prin calitatea de scriitor, prin aceea de combinator.
Cel putin doua tipuri de autori trendy se pot remarca in lumea noastra culturala. Scriitori mai varstnici, nu neaparat lipsiti de merite, dar ingrijorati (prea ingrijorati) de posteritatea lor imediata si indepartata; si critici mai tineri, aproape disperati sa intre odata in lumea "buna", sa conteze ca exponenti ai ei. Primii au tot scris la viata lor, dar si-au dat seama ca trebuie sa se ocupe mai sistematic de receptarea Operei. Fac complimente mari si mici criticilor de ultima generatie, ii invita sa-i lanseze la targurile de carte, consuma nemteste o cafeluta in centru, ii recomanda pentru o bursa, o calatorie, o subventie. Pun persoana lor (atat de agreabila) intre cartea pe care au scris-o si comentariul pe care il va produce tanarul critic. Nu-i greu de inteles ca acesta va fi unul favorabil.
Mai rusinos mi se pare insa comportamentul criticilor trendy. Ei mint, asa zicand, din punctul de plecare, pacalind publicul cu texte care sunt orice altceva decat analize oneste si aplicate ale cartilor. In mod frecvent, micul carierist nici nu citeste operele despre care da judecati de valoare; le rasfoieste, le "scaneaza", le parcurge in diagonala, cu un tupeu direct proportional cu dispretul pentru cititori. El face in literatura noastra ceea ce altii fac in muzica: play-back.
Sa fim trendy - si vom avea consistente avantaje de imagine. E oare putin lucru sa se vorbeasca despre tine de acum si pana la sfarsitul anului?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
