Piaţa de artă pare să sintetizeze cel mai bine, uneori cu cinism, alteori doar cu rigori de comunicare şi reprezentativitate, schimbul de geenraţie printre artiştii contemporani, din anii ’80, ’90, 2000.
Spre pildă, Francisc Chiuariu (născut 1966) care deschide licitaţia Goldart din 18 iulie, este creditat pentru tabloul „Oameni – Păsări” cu 1.300 – 1.400 euro. Trei poziţii mai jos, Augustin Costinescu (n. 1943), un nume cu greutate, unul dintre pictorii care şi-a construit un renume cu expoziţii încă înainte de 1990, are o evaluare de 300 – 400 euro, de 3-4 ori mai mică decât a lui Francisc, pentru pictura în ulei „Casa albă”. Dan Hatmanu (născut 1926) trece în schimb şi el mia de euro cu „Deal Copou” dar Ion Grigore, unul dintre puţinii artişti care a fost achiziţionat la precedenta licitaţie Goldart, are o estimare de 700 – 800 euro pentru „Fruct exotic”.
Francisc Chiuariu este unul dintre artiştii tineri care experimentează, este expus prin tot felul de soluţii manageriale în expoziţii ample, a intrat oarecum în circuitul internaţional şi are parte de o promovare susţinută pe internet, chiar dacă el personal se abţine de a fi un as al computerului... Clasic în obiceiuri de artist - lucrează în atelier, cu pensule, vopsele şi şevalet, dar curajos în a combina culori, materiale, texturi, tehnica fotografică, fragmentariumul urban agitat... Chiuariu este, cum s-ar spune simplu, mai modern, mai cool. Altă generaţie. După cum altă generaţie este şi cel mai comentat artist român al momentului: Adrian Ghenie. El este însă o excepţie. După cum rămâne un mister Andrei Cădere, expus şi vândut în Franţa la peste 100.000 de euro, cu evaluare de doar câteva mii de euro la Bucureşti.
În anii ’80 am avut artişti în vogă. Sabin Bălaşa şi Viorel Mărginean de exemplu ştiau să joace inclusiv prin conturilor autorităţilor. Au avut zile agitate după 1990, dar acum sunt din nou pe lista vânzărilor în serie. Şi ei sunt cool?
Horia Bernea, Sorin Ilfoveanu, Ştefan Câlţia, Petre Velicu, Vladimir Zamfirescu, Florin Niculiu, Mihai Sârbulescu aveau o celebritate mocnită înainte de anii ’90 şi de atunci şi-au tot consolidat cotele. Câlţia a devenit imaginea licitaţiei Artmark de artă contemporană de după anii ’50 prin „Călător cu aripi roşii”. Ilfoveanu, Sârbulescu, Zamfirescu, Velicu vând mai bine din atelier decât prin galerii. Bernea, Niculiu, Mitroi, Geta Năpăruş, Biţan pot consilida, prin creaţiile pe care ni le-au lăsat, opţiunile unor noi colecţionari. Radu Dărângă şi Mircea Ciobanu faţă în faţă cu Corneliu Baba este, de asemenea, o provocare pentru colecţionari.
Vânzările de artă sunt până la urmă oglinda colecţionarilor activi. Cum statul a ieşit din listă de vreo 15 ani după ce a dominat nepermis şi în fals piaţa achiziţiilor vreo 50 de ani, rămâne ca arta să supravieţuiască sau să devină reper al societăţii după apreciearea şi nivelul intelectual, financiar, moral, al „sectei” negustorilor şi colecţionarilor. Fiecare generaţie de colecţionari mizează pe anumite generaţii de artişti iar aceste opţiuni se tot schimbă de când lumea...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
