Wilson, dictator orbis terrarum
Cronica zilei de 7 mai 1919, asa cum apare in corespondenta lui Al. Vaida Voevod, in curs de aparitie la editura Multipress, sub titlul "Scrisori de la Conferinta de pace, Paris-Versailles, 1919-1920" este una neobisnuita. In plenul Conferintei este "judecata" Germania invinsa. Textul e minat de tensiuni interioare, expeditorul, participant si martor, imprumuta uneltele si mijloacele prozatorului. Se intoarce in memoria vremurilor, o compara cu prezentul. Aparitia si discursul conducatorului delegatiei germane, contele Brochdorff-Rantzau, constituie o pagina de roman, izbutind sa comunice mult mai mult decat o poate face o relatare de studiu. Apoi, brusc, nelinistea si ingrijorarea se insinueaza in tesatura densa a expunerii. Omul politic, diplomatul subtil, Al. Vaida Voevod, devine sumbru si vizionar: "Pacea aceasta sapa mormantul Frantei (...) Cum sa nu ma ingrozesc in fata acestei paci?", se adreseaza prietenului sau Iuliu Maniu. Priveste in timp extatic, ca printr-o lentila maritoare sub care lumea, viitorul se tulbura. Astazi intelegem cat adevar mocneste in nelinistea cuvintelor sale. (Mircea Vaida Voevod)
Paris, 7/V/1919
Iubite Juliu!
In sala mare, la mesele aranjate in forma de potcoava se asezara delegatii. Langa Bratianu sedea Misu, eu ajunsei langa Constantin Bratianu, ministrul grec Romanos, iugoslavul si cehoslovacul, pe locul secretarilor. Locul era foarte bun. Vis a vis intrarea in sala, de-a stanga ziaristii, intre use si locul meu scaunele reservate nemtilor, in fata si de-a dreapta mea mesele cu delegatii intelegerei. Sedinta se deschide, Clemenceau da ordin sa fie invitata delegatia germana.
Urmeaza o pausa de vreo 5 minute.
Rumoare de glasuri inabusite, mai calma decat de obiceiu in pausele Conferintei. Se simte tensiunea. Fiecare dintre cei presenti e muncit de miile de ganduri, amintiri si visiuni ale istoriei cetite si traite. Caleidoscopic imi zboara prin fantasie franturi de scene: Ludovicii Frantei, maitressele lor, pacile lui Richelieu si Mazarin, Maria Antoineta, Mirabeau, Danton, Robespierre, Voltaire, Rousseau, Napoleonii, Bismark si contemporanii lui; apoi reinvie, pentru o clipa, in consciinta mea nadejdea adanca de care fui cuprins cetind conditiile infame ale "pacii" dela Bucuresti, conversatiile si mangaierile noastre cand trecusi pentru ultima data prin Viena spre front si ideea nebuna care ma framantase anul trecut luni de zile, ca numai cu ajutorul laboratorului bacteriologic vom dobandi o arma de terorisare in contra maghiarilor sustinuti si intovarasiti de germani intru distrugerea neamului nostru. Numai timpurile celei mai adanci miserii sufletesti prin cari am trecut, imi misunau pe dinaintea ochilor sufletesti.
Parca nu ar fi urmat zile de renastere si de inaltare.
In fata mea, departe, la capatul gangului lung, aparu deodata grupul nemtilor. Acest gang imi ramane vecinic neuitat. Pe unde treceau acuma nemtii statusem eu, zbuciumat de ingrijorare pentru nevasta-mea, care zacea de 2 zile cu 40o la Paris. Iar eu, dupa doua nopti nedormite, asteptam, ca un acusat, in fata usei, pe langa care treceau nemtii, sa fiu invitat de Comisia Militara Interaliata ca sa pledez pentru permisia inaintarii frontului nostru. Cate nu s-au petrecut din 25 februarie a.c. Dar a ajutat Dumnazau.
Si poate sub impresia tuturor miilor de amintiri ale grijilor grele, cand i-am zarit pe nemti, am simtit o bucurie salbatica. Sadismul latent nu-l poti starpi din suflet cu totul; deodata isbucneste aceasta ramasita atavica a instinctelor bestiale, cutremurandu-ti fiinta cu voluptatea urei saturate prin implinirea dorului de rasbunare. Dar nemtii se apropiau tot mai mult si pe cat se apropiau pe atat murmurul din sala se stampara, nascandu-se in fine tacerea adanca. Usierul intra, anuntand delegatia germana. Clemenceau dadu ordin sa-i invite se intre. Contele Brochdorff - Rantzau intra ca primul. Galben la fata, cu cercuri adanci sub ochi, ca un om reintors din mormant, dar pastrand o tinuta demna, se opri indaratul scaunului la care il conduse secretarul Conferentei. De-a dreapta si de-a stanga lui tovarasii cu cari venise. Un compliment usor, nici umil, nici arogant, apoi se asezara.
Sedinta se desfasura precum ai cetit in ziare. Din discursul lui Brochdorff-Rantzau am castigat impresia ca nemtii nu aveau habar de conditiile de pace. Ei isi pusesera nadejdea in omenia lui Wilson si-n intelepciunea de barbati de stat a lui Clemenceau si Lloyd George; premisele lor erau astfel cu totul gresite, luand ei ca factori reali ceva ce nu exista decat in imaginatia naiva a oamenilor cari iau de bani buni frasele umanitare hipocrite ale diplomatilor. Si cum neamtul isi cetea cu voce raspicata declaratiile, iar interpretii le traduceau - rau bine - in franceza si in engleza, pe mine ma parasi de tot simtul de multumire haina pe care il simtisem si mi se instapani in fire mila si ingrijorarea. Mila pentru nemti, cari merita pedeapsa, dar pe cari nu au dreptul oamenii sa-i nimiceasca. Numai Dumnezeu e indreptatit sa nimiceasca popoare. Grija ma cuprinse si ma stapaneste pentru viitorul nostru. Cu o astfel de "pace" se seamana mii de germeni de razboiu. Franta si intregul continent e pe viitor la discretia Engliterei si Americei. Si cand ma gandesc cat de usor ar fi fost a gasi si a stipula conditii de pace foarte grele, severe chiar, dar drepte, prin cari militarismul sa fi fost starpit pe un veac macar. Dreptate avea tatal meu: rasbunarea e la Dumnezeu si ura nu-ti da sfat bun! Ne asteapta zile, ani, poate decenii grele. Ba am teama ca in 7 maiu 1919 s-a facut inceputul sfarsitului civilisatiei crestine. Daca nu iscalesc, nemtii se vor alia cu bolsevicii, iar armatele Antantei sunt obosite, bolsevizate, popoarele doritoare de pace cu orice pret. Anarhia cu greu se va putea impiedeca. Daca iscalesc, nu vor putea indeplini conditiile impuse si revoltele interne din Germania nu le vor putea suprima aceia, cari prin sicane perpetue, pe cari vor trebui sa le comita in casa neamtului, le vor provoca.
Adevarat ca nemtii au fost si rai si prosti la Bucuresti si la Brest - Litovsk. Nu urmeaza insa ca Antanta sa voiasca sa-i intreaca si in rautate si in prostie. Pacea aceasta sapa mormantul Frantei si ce usor ar fi putut desarma si desbina Germania, iar lasandu-i coloniile si putinta de a munci sa-i fi muls in timp de 50 - 100 de ani chiar si cu un bilion.
Si nemtii ca nemtii, dar cum suntem tratati noi, aliatii cei mici, afara de Belgia.
Cei mari iau tot ce pot lua: colonii, bani, vase, vite etc. Noua nu ne dau nici macar cate o faramatura, ba umbla chiar sa ne impuna si datoriile Austro-Ungariei si - dupa ce au cumparat pe sub mana actiile - sa ia in posesiune toate comorile de pe teritoriile noualor tari. Ce a fost Wilhelm in comparatie cu Wilson! Un biet de pseudotiran pe langa dictatorul bacan - camatar, care mana in sclavie economica lumea intreaga, perorand teorii umanitare si principii crestinesti.
Cum sa nu ma ingrozesc in fata acestei paci?!
Terminandu-se sedinta (...) stateam in gang cu Misu si cu Constantin Bratianu si, fumand, lasam sa treaca pe dinaintea noastra barbatii de stat ai lumei mari, multumita pozitiei lor politice obtinute prin abilitati cortesesti de cari numai sufletul lor va fi stiind sa dea seama, dar mici la suflet si si mai mici la intelepciune. Cand a esit Bratianu, i-am spus: "D-le Bratianu, dati-mi voie sa va gratulez. Ziua de azi v-a dat cea mai mare satisfactie, de acum inainte sunteti chit cu nemtii si puteti cu inima libera de orice patima conduce politica noastra externa".(...) Invitati de Bratianu ne urcaram toti in automobil, pe cand dansul se aseza din nou langa sofer. Si o luaram prin Bois de Boulogne spre Paris, urmati de automobilul lui Wilson, pe care flutura steagul predidial. Acest steag vesteste lumei: Wilson, dictator orbis terrarum, care a uitat ca cel ce se inalta, umilit va fi...
Te imbratiseaza al tau iubitor
Alexandru
* Fragment din volumul "Scrisori de la Conferinta de pace, Paris-Versailles, 1919-1920", in curs de aparitie la Editura Multipress
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
