Cititorii acestei rubrici (pe care ii salut cu simpatie) nu stiu si nici nu-si pot imagina cum reactioneaza autorii considerati de mine in afara literaturii. Le spun eu, reactioneaza cu o furie napraznica, asemanatoare, prin dezlantuire, cu un uragan.
In fata scrisorilor, e-mailurilor, telefoanelor si sms-urilor lor trebuie sa ma tin de cate un stalp metalic ca sa nu fiu smuls de la pamant si izbit de vreo cladire.
Sunt si unii, putini la numar, care imi multumesc, fie din politete, fie pentru ca au o capacitate de intelegere atat de redusa, incat iau drept laude ironiile la adresa cartilor lor. Dar altii, mult mai multi, ma considera un dusman personal si ma ameninta cu tot felul de represalii. O doamna in varsta, pe care as fi ajutat-o sa urce in autobuz daca s-ar fi intamplat sa o intalnesc intr-o statie, m-a anuntat ca m-a blestemat sa mi se usuce mainile. Iar un domn, expeditorul unei scrisori pe care n-a semnat-o si care a folosit, pentru scrierea adresei destinatarului, de pe plic, litere decupate din ziare, m-a comparat cu tot felul de animale, sfarsind prin a ma ameninta cu moartea.
Este foarte probabil ca nici mainile nu mi se vor usca si nici nu voi fi trimis, prin violenta, pe lumea cealalta, dar spectacolul acestor reactii violente nu poate fi ignorat. El dovedeste ca exista destui autori care vor sa obtina succesul cu forta.
Se poate obtine insa, in literatura, succesul cu forta? Tocmai aceasta este problema, ca nu se poate. Ii poti smulge cuiva ceasul de la mana sau il poti ameninta pe un casier cu pistolul ca sa-ti dea toti banii de care dispune, dar nu poti obliga pe cineva sa fie incantat de ceea ce scrii. Fiindca succes, in literatura, aceasta inseamna: sa-i incanti pe cititori, sa-i seduci, sa te faci admirat de ei. In zadar obtii, prin presiuni, cronici elogioase, premii literare, recomandari pentru intrarea in Uniunea Sriitorilor. Daca lipseste momentul acela de adeziune sincera a cititorului, daca lui nu-i place cu adevarat ceea ce scrii, zadarnice sunt toate insemnele recunoasterii oficiale.
Iata cum imi inchipui eu succesul maxim la care poate visa un scriitor. Sa mearga pe strada si deodata sa vada, pe o banca, un necunoscut citind cu interes o carte a lui. Necunoscutul sa ajunga la un pasaj care ii place mai mult decat altele si pe fata lui sa apara o iluminare. O asemenea clipa reprezinta, pentru scriitor, o rasplata mai mare decat Premiul Nobel.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
