In urma cu trei decenii, la Sangeorz-Bai a demarat un proiect cultural a carui continuare parea, pe atunci, de domeniul utopiei: Simpozionul de Sculptura in Marmura. Unul dintre tinerii prezenti la editia inaugurala, sculptorul Maxim Dumitras, a fost cucerit de idee si, la un moment dat, a preluat comanda manifestarii. L-am rugat sa evoce in randurile ce urmeaza drumul acestui demers artistic unicat, ajuns in 2007 la cea de a 16-a editie, sub numele de BAZALT ART.
- Primul Simpozion de Sculptura in Marmura a fost organizat la Sangeorz-Bai de sculptorul Anton Tanase in 1978, cu participarea catorva tineri artisti plastici care in acel an absolveau Institutul. Eu eram in clasa a XI-a si am avut sansa sa lucrez atunci alaturi de sculptori importanti sau care, in timp, au ajuns de notorietate internationala. Ma gandesc la Nicolae Fleissig, care mi-a fost profesor si cu care m-am intalnit 20 de ani mai tarziu in Insulele Canare, la Gheorghe Turcu, care acum traieste in Australia, la Grigore Bradea, Mia Deac, Virgil Mihaiescu, Mihai Istudor, Tiberiu Bente, Dinu Campeanu. Lucrarile realizate atunci se afla in parcul statiunii Sangeorz-Bai.
Urmatorul simpozion a avut loc in 1984, cu participarea artistilor Mircea Mocanu, Titi Ceara si Liviu Brezeanu.
Cea de-a treia editie s-a desfasurat abia dupa 1989, mai precis in 1991, si a fost organizata de mine. A fost un simpozion international de sculptura, gravura, pictura. Au participat sculptorii Radu Moraru, Grigore Bradea, Andres Hogers din Olanda, David Harris din Elvetia, Silvija Orbidane din Letonia si eu, plus pictorii Miron Duca si Carolle Ruelfi, echipa fiind completata de cativa tineri gravori.
- Ce se intampla cu lucrarile realizate pe parcursul zilelor petrecute la Sangeorz?
- Aceasta intrebare mi-am pus-o si eu, asa ca din 1992 am inceput sa ma gandesc la infiintarea unui Muzeu de Arta Comparata si am renuntat la simpozioanele de sculptura monumentala, incepand sa adun lucrari pentru o viitoare colectie, un vis care atunci parea de-a dreptul irealizabil. In acest scop, am organizat in fiecare an cate un simpozion fie de pictura, fie de ceramica, de fotografie, de acuarela sau foto, toate in ideea de a aduna o colectie care sa raspunda ideii de arta comparata. Problema era ca vechea cladire care gazduia muzeul devenise practic o ruina, asa ca atunci cand am obtinut ceva fonduri pentru reparatii, mi-am dat seama ca, de fapt, trebuia o alta constructie. Asa s-a ajuns la actualul chip al Muzeului de Arta Comparata.
- Ce sculptori invitati la Sangeorz si dupa ce criterii?
- In organizarea simpozioanelor, am incercat sa merg pe ideea de grup restrans, din dorinta de a crea o atmosfera intima, de familie, unde toti lucreaza, mananca si se odihnesc impreuna. Un astfel de cadru e propice discutiilor, fie ele chiar contradictorii. Simpozionul este diferit de altele la care am participat - in special cele internationale, unde totul este calculat cu o meticulozitate de robot, trebuie sa te inscrii, sa trimiti schite cu lucrarea pe care ai de gand sa o realizezi, apoi, odata ajuns acolo, iti faci lucrarea si ai plecat fara sa se creeze legaturi trainice intre participanti. La Sangeorz-Bai, incerc sa-i ofer artistului o cat mai mare libertate si sa creez o atmosfera cat mai propice dialogului. Pentru asta am pus la dispozitie casa mea de creatie, pe unde au trecut nu numai artisti plastici, ci si scriitori si muzicieni. Pe perioada simpozionului angajez un bucatar, iar ca spatiu de munca folosesc curtea interioara a muzeului, in vecinatatea caruia se gaseste casa de creatie despre care vorbeam. Cred ca incet-incet Muzeul de Arta Comparata se transforma intr-un adevarat centru cultural.
- Cum rezolvati aspectele financiare ale proiectului? Primiti sprijin din partea administratiei locale sau va bazati doar pe sponsorizari?
-Pana anul trecut, ne bazam aproape total pe sponsorizari de la prieteni si cu contributii minime din partea administratiei locale. Bazalt ART 2007, la care au participat artistii Nicolae Fleissig (Franta), Goran Cpajak (Serbia), Gheorghe Marcu (Romania), Leonard Rachita (Franta) si subsemnatul, a intrat deja in istoria mea personala ca prima editie in care lucrarile artistilor invitati au fost achizitionate, asa ca cinci sculpturi in bazalt au imbogatit patrimoniul Muzeului de Arta Comparata din Sangeorz-Bai. Tin sa le multumesc artistilor care pana acum au donat lucrarile realizate aici pentru colectia de arta comparata, inlesnind astfel crearea muzeului. Retrospectiv, imi dau seama ca o luna pe an eram bucuros sa ma intalnesc cu artistii la Sangeorz-Bai, asta e una dintre satisfactiile de neinlocuit pe care ti le ofera organizarea unor astfel de simpozioane. Dar, desigur, cea mai mare satisfactie va fi sa vad muzeul inaugurat, ceea ce va presupune o alta etapa, in care va fi mult de munca. Vreau ca muzeul sa fie unul viu, sa aiba cu adevarat portile deschise, pentru ca fiecare om care intra aici sa isi poata gandi propriul muzeu.
- Va amintiti de celebra tabara de sculptura organizata inainte de 1989 la Magura Buzaului? Exista vreo similitudine intre cele doua proiecte?
- Unul dintre modelele mele, de la distanta, ca sa zic asa, a fost Gheorghe Coman, animatorul taberelor de la Magura-Buzaului, unde l-am si cunoscut. Multe nume mari din sculptura noastra, tineri pe atunci, au avut sansa de a-si da masura talentului in blocurile de piatra ale acelei tabere, care functiona ca scoala si pepiniera totodata. Din pacate, sculpturile de la Magura se afla in paragina, fiind inghitite de padure, ceea ce nu ar trebui sa se intample, pentru ca vorbim despre lucrari monumentale de certa valoare.
- Ati fost de curand in Coreea de Sud, unde ati prezentat Muzeul de Arta Comparata din Sangeorz. Cum se vede arta romaneasca contemporana de la 10.000 km distanta?
- Am fost invitat pe insula Jeju la o conferinta mondiala, in cadrul careia am prezentat muzeul nostru si indraznesc sa spun ca am avut un real succes. Am proiectat si doua filme: unul realizat de Sorin Ceaus si de compozitorul Radu Seu, intitulat Muzeul cantat, despre colectia de arta comparata; cel de-al doilea - despre incondeiatul oualor. Ambele au uimit si incantat asistenta. Drept consecinta, in 2009 am fost invitat la Seul, unde vom reprezenta Romania prin doua expozitii: una a Muzeului de Arta Comparata, iar alta de grup, cu artisti contemporani, la care voi fi curator. Pana atunci, insa, pentru 2008 am trei proiecte mari. Primul ar fi organizarea unui simpozion care sa incheie ciclul de pana acum, numit Intrepatrunderea privirilor, la care vreau sa invit cate doi artisti din diverse ramuri ale artelor plastice: sculptori, pictori, ceramisti, fotografi. Ma intereseaza modul in care se intersecteaza diversele forme de arta vizuala, asa ca tema nu este una restrictiva, ci cat se poate de generoasa. Al doilea proiect este un "land art", o interventie a artistului in natura; vom lucra, timp de sapte ani, cu o... mica padure de mesteceni. Fiecare artist va trebui sa dirijeze cresterea copacilor, realizandu-si propria compozitie, astfel ca in 7-8 ani paduricea sa devina un popas turistic pentru cei care vin la Sangeorz. In plan strict personal, in 2008 implinesc 50 de ani, asa ca as vrea sa fac o retrospectiva si sa tiparesc un catalog cu lucrarile realizate in simpozioanele nationale si internationale la care am participat. Daca voi reusi... Daca nu, poate cand voi avea 51 de ani sau 55, ori cand va fi sa fie, graba nu este.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
