Intrat in faza postmoderna, jazzul a devenit o muzica periplanetara, in care valorile pot aparea oriunde pe glob si nu se mai supun dictaturii star-system-ului. Fapt constatabil si la recentul Festival International de Jazz de la Sibiu. Chiar in absenta unor vedete mondiale, calitatea muzicii a fost remarcabila. Coordonatorul manifestarii - H.J.K. Schmidt - isi continua colaborarea cu centrele culturale ale Cehiei, Ungariei si Poloniei din Bucuresti, avand drept rezultat recitalurile unor notabile grupari tinere din aceste tari: cvintetul Muff , condus de saxofonistul Marcel Barta (cu Jakub Zitko la orga), cvartetul percutionistului Imre KA¶szegi (cu inzestratul contrabasist Pluto Horvath) si, respectiv, trio-ul "futurist" Virtual J@zz Reality, format din Piotr Iwicki/sintetizatoare, Mariusz Mielczarek/sax, flaut si Tomasz Jaworski/bas. Pentru anii ce vin ne-am dori extinderea acestei politici manageriale si la alte fertile zone jazzistice ale Europei Orientale - din Rusia pana in Croatia, sau din Transcaucazia pana in tarile baltice.
O revelatie dintre cele mai placute au constituit-o cele doua trupe austriece: Roots Ahead, in care axa saxofon/baterie era reliefata, intr-un interplay de-a dreptul telepatic, de catre Harry Sokal si Mario Gonzi (se simtea experienta pe care ambii au acumulat-o in celebrissima Vienna Art Orchestra!); de asemenea, Trio Klaus Paier, cu un lider ce isi exprima prin acordeon si bandoneon nu doar veneratia pentru modelul Astor Piazzolla, ci si abilitatea de a crea impreuna cu Stefan Gfrerer/contrabas si Roman Werni/baterie inedite stari de agregare sonora, marcate de subtile tensiuni interioare.
Prezenta romaneasca in festival a apartinut, in mare masura, tineretului. Mai intai, prin salutara Gala a Jazzului Studentesc din Romania (dominata anul acesta de grupul clujean Slang); apoi prin integrarea contrabasistului Pedro Negrescu in combinatia cu accente avangardiste propusa de germanii Friedemann Graef/saxofoane & Christian Marien/baterie; in fine, prin recitalul Teodorei Enache, discipola lui Johnny Raducanu, acompaniata de promitatorul grup 4Given, cu Peter Sarosi la pian si Ovidiu Condrea in plina forma la tobe. Sibiul a fost reprezentat printr-un octet "retro" numit Snaco Dixie Band, profilat pe redarea simpatetica a ipostazelor originare ale acestui gen muzical. De retinut evolutiile lui Vasile Snagoveanu/pocket trumpet, Nelu Petcu/trombon, Remus Toader/trompeta, Ioan Teofilat/tuba.
Festivalul s-a incheiat cu o magnifica fiesta, oferita de sextetul percutionistului venezuelan Pibo Marquez - Manos Calientes. Exuberanta caraibeana a liderului si-a aflat suportul in sectia ritmica asigurata de cubanezii Felipe Cabrera/bas si Lukmil Perez/baterie, dar si in contributiile melodice complementare - din alte spatii ale latinitatii - furnizate de hispano-argentinianul Hernan Romero/ghitara, peruanul Cesar Correa/pian si francezul Laurent Bunnet/saxofoane. Pentru prima data in cele trei decenii de cand urmaresc festivalurile sibiene am vazut o sala arhiplina cuprinsa de frenezia dansului, refacand astfel conexiunea initiala (si initiatica!) dintre trup si suflet, dintre coregrafie si muzica, de unde si-a extras sevele jazzul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
