Fara sa fiu defel "nostalgica" (n-as avea nici un motiv!), observ ca oranduirea socialista, chiar inainte sa devina multilateral dezvoltata, a facut, pe parcursul existentei sale, o suma de lucruri bune. De exemplu, ori de cate ori izbutesc sa circul omeneste prin Bucuresti binecuvantez metroul; implicit, pe... Iar pentru faptul ca petrec circa trei luni din an prin tara, ajungand, in cate-o saptamana, din Transilvania in Moldova si inapoi in Muntenia dupa o scurta trecere prin Dobrogea, trebuie sa-i multumesc tot..., care a umplut Romania de teatre.
Intr-adevar, indiferent ca ei insisi erau, adesea, de o incultura egalata doar de prostie, militantii ideologiei comuniste se supuneau, cel putin, imperativului marxist-leninist de a contribui la raspandirea luminilor cunoasterii in randul maselor; practic, asta s-a tradus in infiintarea de institutii "culturalizatoare" - biblioteci, muzee, teatre, cinematografe - cam in toate localitatile mai rasarite. M-a izbit aceasta revelatie de curand, atunci cand inca un teatru si-a sarbatorit semicentenarul invitand critici si alti oameni de-ai breslei sa asiste la un "pachet" de spectacole, plus expozitii, lansari de carte etc. Fireste, teatre s-au infiintat si in ultimii 15 ani; de dimensiuni modeste, in general, ele sunt "rodul" initiativelor si fondurilor private sau, in cel mai bun caz, al bugetelor locale. "Teatrificarea" masiva a tarii, cu scene amplasate in cladiri dedicate anume acestui scop, monumentale uneori, cu ansambluri numeroase (de ale caror edecuri nefolositoare nu se mai poate scapa nici azi, multumita unei legislatii stupide - dar asta e alta poveste), cu dotari tehnice complete (aflate si acum in serviciu...) dateaza insa din deceniul 1950-60.
Atunci s-a nascut si Teatrul "Victor Ion Popa" din Barlad, inaugurat la 28 decembrie 1955, cu piesa Mielul turbat de Aurel Baranga, pusa in scena de Sica Alexandrescu. De la intemeiere, institutia moldoveana a parcurs o istorie contorsionata, ale carei complicatii au culminat in zilele noastre, cand, din cauza uzurii cladirii (pe care teatrul o imparte frateste cu Muzeul de arta) si a absentei banilor necesari restaurarii, trupa a fost nevoita sa umble "cu cortul" de colo-colo, jucandu-si spectacolele in spatii cu totul improprii ori pe scene din localitatile vecine. In fine, gratie stradaniilor mai recente ale parintilor urbei sala este, in clipa de fata, reconditionata; foaierul, insa, si alte atenanse au ramas deocamdata impracticabile. Poate ca repararea lor nu va astepta momentul centenarului...
Jubileul i-a adunat la Barlad si pe multi dintre mai vechii sau mai noii colaboratori si fosti angajati ai teatrului, actori, regizori si scenografi, emotionati, cu totii, si plini de amintiri frumoase. Pentru ca, desi restrans, desi aflat, dintotdeauna, oarecum in afara drumurilor principale din peisajul teatral national, ansamblul barladean a avut in componenta, pana nu foarte demult, actori excelenti, actori pe care se putea construi un repertoriu solid, cu titluri "grele". Elena si Constantin Petrican, Virgil Leahu, Stefan Tivodaru, Dana Tomita - ca sa-i citez doar pe aceia vazuti "cu ochii mei" - alcatuiau un nucleu de forta in jurul caruia se agregau energiile pozitive si din care se nasteau spectacole temeinice, de bun nivel profesional; cateodata, fulgurant, si cate-un mic eveniment. Astazi, unii dintre ei au plecat la pensie, iar altii, mult, mult mai departe. Tinerii nou-veniti - majoritatea, absolventi ai invatamantului teatral iesean - au completat numeric trupa; calitativ, insa... Cele doua spectacole pe care le-am vazut - Pelicanul de August Strindberg si Ciuta de Victor Ion Popa -, "ratand" alte doua (Fata Morgana de Dumitru Solomon si Talharul de Karel Capek), cu distributie, insa, aproape identica, (mi-)au demonstrat ca, la ora actuala, ansamblul barladean "sta" in doi actori. Acestia sunt Lily Popa-Alexiu si Marcel Anghel, actualul (si, se poate zice, "vechiul") director al teatrului; chiar daca pe langa ei fac figura onorabila Eudoxia Volbea, Geta Cacevschi si Sorin Ghiorghe, chiar daca, dintre noile achizitii, par utilizabili Oana Pavalache, Oana Tofan si, pana la un punct, George Sobolevschi, "recolta" e mult prea saraca pentru a le permite regizorilor sa viseze, macar, la performanta. De altfel, o problema o constituie si acestia, regizorii. La Barlad sunt angajati doi: Irina Popescu-Boieru si Dorin Mihailescu; cel din urma, prezent pe afisul aniversar cu un singur titlu (Fata Morgana), a fost, in trecut, autorul unor montari notabile. Cea dintai, semnatara a celorlalte trei productii, a avut, dupa un viguros debut, in 1989, cu Sase personaje..., un parcurs profesional indecis; personal, mizanscenele sale (mai ales la Nationalul iesean, unde lucreaza de mult) nu m-au fericit din cale-afara. Ne-fericirea s-a repetat acum.
Daca Pelicanul, spectacol din stagiunea trecuta, pare mai elaborat, mai slefuit si mai grijuliu supravegheat sub raportul interpretarii actoricesti - capitol unde exceleaza Lily Popa-Alexiu, "acompaniata" de Marcel Anghel -,Ciuta s-a prezentat ca o montare dezordonata, incropita pe linia minimei rezistente si care cu greu putea fi atribuita unui teatru profesionist, in pofida eforturilor acelorasi Lily Popa-Alexiu si Marcel Anghel, ajutati acum de Geta Cacevschi si Sorin Ghiorghe. Apoi, daca in Pelicanul - povestea cvasi- patologica a unei mame "denaturate" si a progeniturilor ei degenerate - gaselnita regizorala a pandei generale, a suspiciunii tuturor fata de fiecare are, la limita, un rost, aceeasi idee conduce, aplicata in Ciuta (istoria unei fete sensibile si ciudate, lasata prada societatii neintelegatoare), la nonsensuri, la solutii ilogice si ilare; pe deasupra, pana de inspiratie a unei scenografe indeobste inventive (Marfa Axenti) face ca spectacolul sa fie atat de urat ca infatisare incat devine, pur si simplu, jignitor pentru ochi.
Intr-un cuvant, la varsta de 50 de ani, Teatrul "Victor Ion Popa" nu arata prea bine: tuseste, se impiedica, e subred si cocarjat. Spre deosebire de oameni, insa, teatrele pot renaste; le trebuie dorinta, vointa si un strop de noroc. Din aceste trei conditii, doua s-ar putea indeplini oricand si la Barlad.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
