Initiativa Institutului Cultural Roman din ultima vreme este cu totul laudabila, in directia recuperarii publice a unor opere si personalitati ale artei contemporane mai putin frecventate de curiozitatea si interesul cercurilor culturale si mediatice de la noi. In vizorul curatorilor acestui proiect - ce include toate formele de propagare consacrate: expozitie la sediul propriu si la centrele din strainatate (in formule abreviate), editarea de cataloage - albume, unele in somptuoase versiuni, mediatizare sustinuta - au intrat pana acum nume precum cele ale lui Vladimir Zamfirescu, Vasile Kazar, Henry Mavrodin, Aureliu Ionescu, Elena Copuzeanu...
Gyorgy Mihail este cunoscut in mediile specializate de la noi drept unul dintre cei mai rafinati si virtuozi desenatori. Format la scolile din Bucuresti - intr-o pleiada de ilustre colegialitati (Ioan Untch, Ion State, Val. Munteanu, George Leolea, Done Stan, Marcela Cordescu, Geta Bratescu) - si apoi din Sankt Petersburg, artistul, septuagenar astazi, s-a distins, de-a lungul unei cariere de aproape o jumatate de secol, ca un redutabil ilustrator si grafician de carte, sporadic in scenografie, in arta ambientala si publicitara, dar mai cu seama in exercitiile grafice "puritane?, de atelier. Acolo unde pasiunea sa pentru desen provoaca celor ce-l cunosc mai indeaproape un agreabil spectacol vizual.
Ceea ce se remarca cu pregnanta si in personala de la ICR. Artistul si-a articulat un univers particular in abstractia lui, de forme si pasaje interstitiale ce sugereaza, prin subtila poetica a componentelor si detaliilor imagistice si compozitionale, animate de o igenioasa dinamica a planurilor de perspectiva, un spatiu suprareal, suspendat aidoma unei fabuloase panze de paianjen.
In campul alb al hartiei, formele dominante, preponderent geometrice, sunt delimitate de ductul alternant de linii energetic marcate si traiecte de o finete ce sfideaza gravitatia si acuitatea optica. De aceea, compozitiile lui Gyorgy Mihail creeaza iluzia plutirii imponderabile a tot ce mobileaza ansamblul compozitiei grafice. Arareori precum in cele cateva desene in creion, studii ludice mai vechi, destinate parca unui privitor neofit, in aceste false scenografii non-figurative artistul insinueaza cate un personaj sau un detaliu peisagistic, dar cu o amprenta atat de usoara a varfului de grafit, incat totul transpare catre privitor ca din aburul unei visari!
In cele mai reusite creatii ale sale, Gyorgy Mihail sublimeaza forma si iluzoria ei miscare spatiala cu remarcabila eleganta si expresivitate a gestului grafic, cateodata inviorat de cate un accent cromatic. Mici ochiuri sensibile de albastruri sau rosuri evanescente, care fac ca intreg jocul de alburi din jur sa vibreze de lumina si misterioase penumbre. Atunci, desenul artistului pare sa configureze magic in inchipuirea privitorului un "personaj" de sine statator, convingator prin vivanta lui prestanta! Altfel, artistul orchestreaza in compozitiile lui un soi de orgie suprarealista si futurista, deopotriva, agitata, grava si spectaculoasa ca insasi lumea in care traim, amitind intru catva de viziunile unui inaintas al sau - Raymond Moretti. Exercitiile sale picturale nu mi s-au parut a fi decat niste agreabile pendulari intre jovialitatea solara, aproape inocenta, si incordarea tanatica, pe care insasi viata i le-a sadit in fiinta...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
