Cum funcţionează textul literar? Prin ce mijloace îl emoţioneazăpe cititor? La aceste întrebări am să încerc să răspund în serialulde faţă.
Acesta este conceput sub forma unui dialog. Cele douăpersonaje angajate într-o lungă discuţie în paginile lui suntimaginare. Primul în ordinea venirii în scenă, să-i spunemdomnul "Italice" (replicile sale sunt tipărite cu litere aplecate),este un tânăr generic, care are încă multe de învăţat, dar care, înstilul binecunoscut al tinerilor, contestă sau măcar pune subsemnul îndoielii adevărurile care i se transmit (spre deosebireînsă de mulţi tineri reali, el are fair-play şi o dorinţăreală de a înţelege). Al doilea, domnul "Drepte", este un iubitorde literatură mai experimentat, dispus să asculte şi să examinezeşi opinii diferite de ale lui (la rândul lui, acest domn sedeosebeşte de specialiştii reali prin răbdarea de a explicape înţelesul oricui ceea ce ştie). Subiectul discuţiei îlreprezintă, repet, mecanismul prin care se produce, cu ajutorulcuvintelor, emoţia estetică.
- Hai să schimbăm subiectul. De pildă, să traversămstrada.
- De câte ori traversez strada şi întâlnesc mulţimea de oamenicare vine din sens opus încerc o vie satisfacţie văzând cum sedespică în două pentru a-mi face loc să trec. Ştii din cecauză?
- Cred că din orgoliu.
- Este, din nou, o explicaţie superficială. De fapt, încrearea acelui coridor eu văd o confirmare a existenţei mele şi, înacelaşi timp, o comunicare fără cuvinte cu semenii.
- Grăbeşte-te cu traversatul, nu vezi că se schimbăculoarea semaforului?
- Să vorbim şi despre semafor: cine a ales roşul pentru "stai"şi verdele pentru "liber" a acţionat sub influenţa aceluiaşimecanism de producere a emoţiilor...
- Nu. Nu cred că poliţia are asemenea preocupări.
- Are, chiar dacă nu urmăreşte aceasta în mod deliberat. Roşulevocă difuz în mintea noastră o stare de urgenţă, o rană, un soareîn declin, rugina; într-un cuvânt, o primejdie. Verdele, care neaduce aminte de păduri şi de pajişti, semnifică o stare denormalitate.
- Pe mine, la un semafor mă impresionează şi altceva:faptul că funcţionează automat, ca un agent de circulaţieimpersonal. Este un fel de inteligenţă a străzii, supraumană, şi deaceea clipirile sale îmi dau un sentiment de confort şi desiguranţă.
- Poate şi pentru că există în psihicul tău o componentăfeminină, o nevoie de protecţie. Pe un bărbat adevărat,reglementarea autoritară a fluxului de maşini şi a celui de pietoniîl enervează.
- Să studiem, mai bine, în continuare impresiile pe care nile provoacă strada…
- Văd că ai intrat în joc.
- Da. Iată, în această vitrină un manechin care, pentrumine, are, nu ştiu din ce cauză, ceva neliniştitor.
- Poate pentru că este de aceeaşi mărime cu oameniireali.
- Nu înţeleg.
- Aminteşte-ţi că sculpturile care reprezintă oameni sunt deobicei sau mult mai mari decât oamenii adevăraţi, sau mult mai mici(statuetele de interior). Această frapantă diferenţă de proporţiiconstituie un mod de a delimita spaţiul realităţii de spaţiulartei; ne ajută să înţelegem într-o clipă că sculptura este cutotul altceva decât viaţa de fiecare zi. Manechinele, însă, nurespectă această regulă şi introduc o stranie confuzie întreexistenţă şi imitarea ei; te fac să te gândeşti la nişte oamenimorţi sau produşi pe cale sintetică.
- Cred că ai dreptate. Hai să intrăm la Universitate şi săne uităm la statuile din hol.
- Mai bine să nu mergem şi, în schimb, să ne imaginămurmătoarea scenă: că pe coridoarele Universităţii, profesorii şistudenţii merg pe biciclete, scoţând clinchete zglobii dinsoneriile nichelate.
- Mi se pare o scenă foarte comică.
- Bănuiam. Dar ştii de ce?
- …
- Fiindcă austeritatea care domneşte de o sută de ani înmasiva clădire te-a intimidat de multe ori şi simţi un fel deeliberare imaginându-ţi aşezământul invadat de o larmă de vacanţă;această eliberare se transformă în râs.
ALEX. ŞTEFĂNESCU. Critic şi istoric literar, prozator,dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6noiembrie 1947. Autor a 15 cărţi, dintre care a avut un mare ecou"Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000", apărută în2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro şi contra, a fostrăsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei).Emisiunea "Un metru cub de cultură" difuzată de Realitatea TV i-aadus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune,"Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex.Ştefănescu" - Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Adresa sa poştală este: Bucureşti, O.P. 22, c.p. 22. Ceaelectronică este alex2108145@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
