De la Curtea Veche la Palatul Telefoanelor
Alături de biserici, palatele sunt printre cele mai importante „urme” ale istoriei Bucureştilor, păstrate, spre deosebire de alte construcţii civile, datorită solidităţii şi posibilităţilor de apărare ale proprietarilor lor, dar adesea dispărute din cauza invaziilor sau a unor fenomene naturale (mai ales cutremure). Desigur, Bucureştii nu se pot mândri, asemenea altor capitale europene, cu vechi palate, dar atâtea câte s-au păstrat prezintă un interes real datorită calităţilor lor arhitecturale, dar şi datorită faptului că oglindesc destul de fidel evoluţia societăţii româneşti. Astfel, alături de reşedinţele domneşti (Curţile) şi cele boiereşti, evoluţiile politice au determinat apariţia palatelor regale, a celor parlamentare, guvernamentale, ministeriale, cele economice, financiare – a palatelor unor instituţii de profil, a băncilor, iar evoluţiile culturale – a instuţiilor de învăţământ. Cele nou apărute (la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor), vor primi, datorită nu numai dimensiunilor lor, ci şi a calităţilor arhitecturale şi importanţei în viaţa Bucureştilor şi a ţării aceiaşi denumire de „palate”.
În cuprinsul acestui episod al serialului nostru, vom oferi un nomenclator al principalelor categorii ale palatelor Bucureştilor.
Palate domneşti, regale
Curtea Veche este prima curte domnească din Bucureşti, construită, după unele cercetări, de Mircea cel Bătrân la sfârşitul secolului XIV şi începutul celui următor. Era formată din Palatul Voievodal, Biserica Buna Vestire, cunoscută ulterior sub numele de Biserica Curtea Veche, case cu saloane de recepţie, cancelariile domneşti, grajduri şi grădini.Cetatea fost ridicata in timpul domniei lui Vlad Tepeş, fiind mai rezistentă şi mai mare decât cea anterioara. După incendiul din 1718, care a distrus întregul Bucureşti şi după cutremurul din 1738, Curtea a devenit nefuncţională, fiind construită Curtea Nouă. În prezent, ruinele Palatului Voievodal au devenit sit arheologic protejat, fiind amenajat şi Muzeul Curtea Veche.
Palatul Cotroceni
În anul 1679 domnul Şerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire a cărei construcţie a fost continuată de Constantin Brâncoveanu. Din 1862, Alexandru Ioan Cuza foloseşte Mănăstirea Cotroceni ca reşedinţă domnească de vară, ca şi de Carol I care ulterior hotărăşte să constăruiască în incinta mănăstirii un palat, în folosinţa moştenitorilor coroanei, care să-i servească drept reşedinţă oficială în Bucureşti.
Planurile edificiului au fost realizate de arhitectul Paul Gottereau în stil clasic veneţian. Construcţia a început în anul 1888. Mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a modificat aripa nordică în stil naţional romantic, adăugând o sală mare, o terasă deasupra şi două foişoare. În 1896, Principesa Maria şi principele Ferdinand s-au mutat la Cotroceni. Între anii 1949 - 1976 Palatul Cotroceni a devenit Palatul Pionierilor. Construcţia a fost avariată în timpul cutremurului din 1977, fiind restaurată, dar în anul 1984, la ordinul preşedintelui Nicolae Ceauşescu, a fost demolată biserica mănăstirii. Palatul Cotroceni a devenit după 1989 reşedinţa oficială a Preşedintelui României.
Palatul regal
Alexandru Ioan Cuza şi Carol I şi-au avut reşedinţa în Casa Golescu, de pe Calea Victoriei, ridicată între anii 1812-1815. Imobilul a fost distrus într-un incendiu în 1926 şi ulterior demolat. Noul palat regal a fost construit după planurile arhitectului Nicolae Nenciulescu şi terminat în anul 1937. Ulterior a devenit sediul Muzeului de artă şi al Consiliului de stat. Incendiat în timpul revoluţiei din 1989, Palatul a fost restaurat.
Palatul Elisabeta
A fost proiectat în 1930 de către arhitectulDuiliu Marcu într-o combinaţie de stil maur şi brâncovenesc, fiind construit în 1936 pentru membrii familiei regale. După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, la 24 august 1944, Regele Mihai I şi-a mutat aici reşedinţa. Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forţat să abdice, la 30 decembrie 1947. În momentul de faţă, este locuinţa din Bucureşti a Regelui Mihai al României.
Palate boiereşti, nobiliare.
Palatul Ghika Tei , situat în Parcul Plumbuita, de pe latura sudică a lacului, a fost ridicat de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica în anul 1822, după planurile arhitectului Xavier Villacrosse, în stil neoclasic.
Palatul Suţu construit între anii 1833-1834, în stil neogotic, cu elemente de stil romantic. A aparţinut marelui postelnic Costache Grigore Suţu, fiind unul dintre cele mai frecventate palate ale oraşului din sec XIX. În prezent găzduieşte Muzeul de Istorie şi Artă al municipiului Bucureşti.
Palatul Ştirbei, a fost construit în 1835 în stil neoclasic, dupa planurile arhitectului francezului Sanjouand. În prezent adaposteşte Muzeul Ceramicii si Sticlei.
Palatul Cantacuzino a fost ridicat în perioda 1898-1900 în stil baroc-francez. In zilele noastre este sediul Muzeului George Enescu.
Palatul Kretzulescu a fost construit la începutul secolului XX, după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stilul renasterii franceze.
In perioada interbelica casa a adăpostit Muzeul de Arta Religioasa, iar, din 1972, este sediul UNESCO-CEPES, Centrului European de Invatamant Superior al UNESCO.
Palatul Romanit a fost ridicat de boierul C. Faca, fiind vândut ulterior vistiernicului grec Romanit care a desăvârşit construcţia. După moartea sa, clădirea a fost închiriată domnitorului Alexandru D. Ghica (1834-1842) care îşi stabileşte aici „cancelaria”. În 1836, casa a fost cumpărată de stat şi afectată iniţial birourilor Curţii administrative iar apoi, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Ministerului de Finanţe. După ce aici au funcţionat diverse instituţii, aici a fost deschis Muzeul Colecţiilor.
Palate parlamentare, guvernamentale
Palatul Camerei Deputaţilor.În anul 1881 are loc repararea şi reamenajarea vechii construcţii a Adunării Deputaţilor din incinta Mitropoliei, pe locul căreia, în anul 1907, este construit, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, noul palat al Camerei Deputaţilor.
Palatul Victoria a fost construit în 1937 după planurile arhitectului Duiliu Marcu. Iniţial, aici a funcţionat Ministerul de Externe.
Palatul Parlamentului,iniţial denumitCasa Poporului a fost construit în perioada1984-1989 în urma demolării unor întregi cartiere ale Bucureştilor, într-un stil grandios, la dimensiuni uriaşe, fiind cea mai mare construcţie administrativa din Europa.
Palate ministeriale, ale unor instituţii
Palatul de Justiţie a fost construit între anii 1890–1895 după planul arhitectului belgian Albert Ballu şi terminat de Ion Mincu.
Palatul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor a fost construit în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc.
Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost ridicat între anii 1906-1910, în stil tradiţional, neoromânesc, după planurile arhitectului Petre Antonescu. În prezent, aici funcţionează Primăria Municipiului Bucureşti.
Palatul Monopolurilor de Stat fost edificat după planurile arhitectului Duiliu Marcu, în 1934-1941. În momentul de faţă este sediul Ministerului de Finanţe.
Palatul Poştelor şi Telegrafului a fost edificat în 1900, după planurile lui Alexandru Săvulescu în stil neoclasic. Acum este sediul Muzeului Naţional de Istorie.
Palatul Vama Poştei a fost construit, între 1914-1926, după planurile arhitectului Statie Ciortan, în stil neoromânesc. În prezent edificiul este sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Palatul Telefoanelor a fost construit pe locul „Terasei Oteteleşanu” între anii 1929 - 1934, într-un stil specific zgârie-norilor americani, având caracteristici reprezentative ale stilului Art Deco. Până în anii 1970 a fost cea mai înaltă clădire din Bucureşti, fiind prima clădire înaltă cu schelet metalic din România.
Palatul Cercul Militar Naţional a fost destinat ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, fiind început în 1911, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud.
Palate financiare, bănci
Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie a fost terminat în 1900, după planurile arhitectului Paul Gottereau, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârşitul secolului XIX. În prezent, palatul găzduieşte sediul CEC Bank, urmaşa vechiului C.E.C.
Palatul Băncii Naţionale a fost construit în timpul guvernării liberale de după 1880. Arhitectura aparţine stilului Renaşterii franceze. Clădirea este prevăzută cu un statuar de valoare (autori I. Georgescu, Ştefan Ionescu Valbudea), iar pictura murală este realizată de unii din cei mai importanţi artişti ai vremii (G. D. Mirea, Nicolae Grigorescu ).
Palatul Bursei este o clădire din Bucureşti, construită între anii 1906-1912, după planurile arhitectului Ştefan Burcuş. Începând cu anul 1955 a fost sediul Bibliotecii Centrale de Stat. În prezent a revenit la funcţiunea iniţială.
Palate culturale, învăţământ
Palatul Universităţii a fost edificat în perioada 1857-1859, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, pe locul fostului colegiu Sfântu Sava. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912-1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti.
Palatul Fundatiei Universitare Carol I a fost ridicat între anii 1891-1895 după planurile arhitectului Paul Gottereau. Începând cu anul 1947 clădirea a devenit sediul Bibliotecii Central Universitare. În anul 1989, clădirea a fost incediată, corpurile sale fiind reconstruite şi au fost adăugate noi anexe.
PalatulFacultăţii de Medicină este o clădire construită în stil neoclasic francez, în 1902 după un proiect realizat de arhitectul elveţian Louis Pierre Blanc.
Palatul Institutului de Arhitectură Ion Mincu a fost construit între anii 1912-1927, după planurile arhitectului Grigore Cerchez.
Palatul Academiei Comerciale a fost edificat între anii 1916-1926, după planurile arhitecţilor Grigore Cerchez, Edmond van Saanen Algi şi Culina Arghir.
Palatul Societăţii Tinerimea Română a fost construit între anii 1924-1927, după planurile arhitectului Raul Negru şi de către inginerii Aurel A. Beleş şi Valer Paler.
Imobilul, care include şi o sală de spectacole cu 1.200 de locuri, a fost ridicat pentru Societatea Tinerimea Română după planurile arhitecteiVirginia Andreescu Haret prima femeie arhitect din lume. În momentul de faţă aici îşi desfăşoară activitatea Teatrul Lucia Sturza Bulandra.
Fotografiile de actualitate aparţin autorului
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
