Beatrice Silvia Sorescu, autoarea volumului de versuri Vartej soptitor timpului (Targu-Jiu, Ed. New Est, 2008), pare cuprinsa de o vesnica agitatie. Dupa cum rezulta din versurile sale, simte mereu nevoia sa faca ceva: sa coboare in ea insasi, sa ia de mana lumea cuvintelor, sa ingenuncheze langa umbra iubitului, sa sparga cerul si sa arunce cioburile pe fundul marii, sa adune soapte de maci, sa stranga in jurul ei idei, sa isi aseze sufletul pe un vulcan etc.
Drept urmare, in loc sa il emotioneze pe cititor, il zapaceste. Actiunile ei fanteziste sunt filmate, ai zice, cu acceleratorul si nu pot fi urmarite pana la capat. Iti vine sa o rogi pe poeta sa se opreasca macar o clipa, ca sa o poti vedea si intelege.
Dar poeta vrea mereu actiune. Nu este vorba, din nefericire, doar de temperament, ci si de o superficialitate voioasa. Beatrice Silvia Sorescu cocheteaza cu poezia; pentru ea scrierea versurilor pare sa fie o indeletnicire usoara, ca incercarea unor rochii in fata oglinzii.
"Ieri am rupt un ghiocel/ Dintr-o margine de cer" (Poezie populara);
"Calc pe-o idee, urc spre stele" (Joc);
"Pasesc ca un voievod/ Prin padurea ochilor tai (Padurea ochilor);
"Beau in fiecare noapte/ Cate o stea/ Si-mi innod aripile/ Cu ganduri." (De plictiseala);
"Ating cu pleoapele mele/ Sticla linistii" (Impacare);
"Stau la fereastra nelinistii/ Si incep sa toc in dinti/ Presimtirea" (Neliniste);
"Sprijineam cu privirile aerul/ Care plutea emotionat/ In jurul meu,/ Si incercam sa indrept/ Curcubeul." (Incercare);
"Ma trec fiorii/ Cu gandul la hotii/ De suflete./ Tarziu, in spatele palmei,/ Ma usurez:/ Eram eu!" (Eram eu).
In ultimul fragment de poezie citat se remarca versurile "Tarziu, in spatele palmei,/ Ma usurez", al caror echivoc ne lasa visatori.
Adevarul este ca Beatrice Silvia Sorescu are multa sensibilitate si ca uneori reuseste sa si-o valorifice, in versuri delicate:
"Secera lunii/ Taie lastunii./ Secera graul,/ Valuri ca raul./ Taie drumeagului/ Drum la fantana,/ O, ce putere/ Are o luna!/ Secera lunii/ E pe pamant,/ Taie suflet,/ Taie gand." (Secera lunii).
Ceea ce o face sa nu ajunga foarte departe cu scrisul ei este faptul ca ia totul in usor, ca se bazeaza prea mult pe exuberanta si spontaneitate. Chiar si cand nu se prezinta pe sine angajata in actiuni fanteziste, tot ramane intr-un registru al improvizatiei minore si adeseori neinspirate:
"Au inceput sa se iubeasca celulele./ Cerul lor, transpirat tot,/ Rontaie, avid,/ Sentimentul." (fara titlu).
Un cer transpirat care rontaie sentimentul - poftim ce-i poate trece unei femei frumoase prin cap!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
