Folosirea cuvintelor colectie si colectionar pare sa aiba o sustinere semantica stabilizata si cu toate sensurile limpezi. Nu cred sa existe colectionar care sa caute in enciclopedii definitia academica a termenilor. Colectionarul e convins ca, in baza experientei, a satisfactiilor si a nazuintelor sale, poate produce oricand o definitie multumitoare, de natura a acoperi intelesurile principale ale prestigioasei manii. Fapt care conduce frecvent la convingerea ca virtutile pe care orice colectionar i le descopera pasiunii sale, indiferent de motivatia si cuprinderea ei, sunt si cele principale.
Altfel spus, toate definitiile ce li se dau colectiei si colectionarului sufera de prea multa subiectivitate, ca sa se poata numi academice si de dictionar. Pentru mine, de exemplu, cuvantul colectie reclama reflex cuvantul pictura. Si cu toate ca nici cele mai valoroase "stransuri de cadre" - cum le zicea candva Dinicu Golescu - n-au cum sa raspunda criteriilor de directie si exhaustivitate manifeste intr-o colectie - sa zicem - de fluturi, continui sa gandesc ca un apartament plin de tablouri e mai colectie decat unul plin cu vitrine cu fluturi.
Suntem tentati sa spunem ca, intocmai tuturor cuvintelor cu o istorie lunga si incarcata, colectionatul are o acceptie larga si una restransa. Romantismul, bunaoara, e un dat universal al umanului, dar si o epoca artistica. Colectionatul e intr-adevar o indeletnicire veche de cand lumea, numai ca numeroasele lui ilustrari individuale fac ca acceptia cea mai larga a termenului sa se largeasca la infinit, cu fiecare nou venit in breasla. Iar daca spun breasla, e pentru ca multe asociatii de colectionari au in unele tari o carta tot atat de exclusivista ca a breslelor medievale. A fi colectionar de rang mare inseamna a fi un soi de lord de tip nou. Prestigiul colectiei se rasfrange asupra persoanei si ii certifica o anume noblete a posturii sociale. E aici si o stimulatoare relatie istorica: lorzii mostenesc de la familiilor lor colectii!
Toate aceste consideratii ar fi trebuit sa vina in primele pagini ale unei carti despre structurarea unei colectii, dar ar fi plictisit. La finele ei, iarasi nu-si au locul. Iar ca sectiune de mijloc, nici atat. Daca riscam sa-l obosim pe cititor cu ele e pentru ca situatia colectionarului roman se resimte inca de indemnul lui Heliade Radulescu si ar putea fi concentrata in cateva vorbe astfel: Strangeti, compatrioti, numai strangeti!
E, carevasazica, un timp al stransului, al claditului de colectii, nu importa continutul lor. Negustorii evrei au o vorba, cand discuta despre omul informat. Spun ca omul informat "gaseste bani in drum", ca trebuie doar sa se aplece si sa-i culeaga. Colectionarul de dupa 1990 e altul decat cel interbelic, orientat indeobste spre pictura. Si, ca efect al unei grabite edificari pe un domeniu, isi dezvolta costisitoarea pasiune spre alte directii (mobilier, argintarie, sticlarie, inventar marunt...) Muzeul Antipa, cu splendidele sale colectii stiintifice, ne convinge ca multi oameni de stiinta au reusit sa-i confere angajantei indeletniciri de monoman o seama de compatibilitati de nivel mondial. Tocmai pentru ca si-au structurat pasiunea ca oameni de stiinta, ca indivizi care cunosc si apreciaza foloasele sistematicii. Daca stiinta e activitatea care descopera ordinea din haos, atunci colectionatul cu un suport stiintific e pasiunea care o evidentiaza.
Cateva colectii majore - de meteoriti la Muzeul de stiintele naturii din Viena, de armuri medievale intr-un castel ceh, de jaduri la Muzeul Imperial din Beijing, de bijuterii si pietre pretioase la Zolotaia Kladovaia din Leningrad, de cristale si roci, la American Museum of Natural History - ii dovedesc chiar si celui mai indaratnic degustator de satisfactii spirituale costisitoare si rafinate ca la baza unei colectii demna de acest nume stau totusi cultura si nevoia profund umana de a acoperi exhaustiv un subiect. Ce inseamna asta, cel mai bine v-ar putea explica un colectionar de timbre sau unul de tirbusoane. Nici nu va imaginati ce vast e domeniul tirbusoanelor si ce furii fac colectionarii acestora sa le adune pe cele care marcheaza istoria modestului obiect. Daca nu cumva unul din ei nu va fi deschis undeva si un Muzeu al tirbusoanelor.
Doua din ghidurile indispensabile ale colectionarului solitar, lipsit de sfaturile unuia cu experienta:
Dictionarul colectibilelor de toate naturile (296 pag., 1.600 ilustratii color, 16,99 lire) si Millers's-ul obiectelor care pot fi obtinute cu mai putin de 1.000 de lire (624 pag., peste 7.000 intrari, 12,99 lire). Un echivalent romanesc de moment ar trebui sa intereseze obiectele sub 100 euro bucata (piesa).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
