Inainte de toate, este un roman „de criza". Baiatul unor emigranti din Estul european (pe parcursul cartii se va vedea ca tara de origine a parintilor sau a parintilor parintilor va fi fost Ungaria), singuratic pentru ca e dornic sa performeze, ceea ce nu prea place, de regula, mediului inconjurator, boicotat de colegi din pricina stralucitelor performante scolare, insetat de lectura, ajuns student in Anglia cu o bursa universitara, devine un excelent traducator din mai multe limbi. Prin urmare, e de presupus ca este stapanul cuvintelor. Exact cuvintele il dispera si-l infrang.
Parintii lui emigranti nu l-au invatat niciodata limba materna, pe care o vorbesc intre ei pe soptite si pe ascuns; iar copilul si apoi tanarul simte frustrare. Parintii i-au ascuns intotdeauna trecutul familiei si traditiile locului de unde au emigrat, iar cand incepe sa le afle, tanarul simte iarasi frustrare. Nu intelege, mai ales, unde e adevarul, daca strabunicii lui au fost evrei convertiti, pentru a accede mai lesne social, sau catolici, cum se prezinta parintii lui. Dar comunicarea cu parintii pe aceste teme lipseste cu desavarsire.
Eroul e un tanar lipsit nu numai de comunicare, ci si de valori elementare ale convieturii; e uimit asadar cand descopera prietenia si vocabularul i se imbogateste cu un nou cuvant. Obisnuit sa taca, isi deschide sufletul doar pe hartie. Obisnuit sa taca, nu reuseste sa-si comunice trairile nici macar sotiei, pe care o iubeste; o tacere devine o vina; ea e urmata de alta tacere si apoi de alta tacere. Toate acestea, acumulate, il apasa si-l impiedica sa revina, sa explice prima tacere, iar toate echivaleaza cu o tradare. „Nici o femeie nu a fost inselata vreodata asa cum i s-a intamplat Laurei: n-as fi putut-o trada mai mult culcandu-ma in fiecare noapte cu altcineva". Si, pana la urma, se va intampla inevitabilul: despartirea, pentru ca interzisa nu i-a fost numai limba materna, ci si limba marturisirii.
Jean Mattern spune: „Nu suntem niste plante de apartament. Suntem fiinte dotate cu doua picioare pentru a inainta in viata si nu avem radacini pe care le pui intr-un vas si le ingropi. Pentru mine este foarte important acest lucru. Nu cred in transmiterea, ca printr-o seva care urca, a ceva organic. Suntem facuti din povesti vehiculate de memoria noastra psihica si sufleteasca... Radacinile ne intemniteaza, pe cand povestile ne pot elibera". Romanul intrigant si plin de sensuri scris de el e o splendida dovada.
Un cuvant despre traducere. Nu cunosc originalul, dar atata vreme cat, in curgerea frazelor romanesti, mintea nu mi se poticneste niciodata si se lasa cuprinsa de frumusetea vorbelor si a sensurilor, atata vreme cat nu exista nici o asperitate, e de presupus ca ne aflam in fata unei traduceri admirabile. Care ajuta enorm textul.
*)Jean Mattern – Baile Kiraly, Editura Polirom. Traducere din limba franceza de Silviu Lupescu. Cuvant inainte de Gabriela Adamesteanu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
