Daca, anul acesta, UNITER-ul l-ar fi surprins pe Marius Manole cu un pas mai departe de nominalizarea pentru Cel mai bun actor in rol principal, care l-a asezat in rand cu Marius Stanescu si Victor Rebengiuc, ar fi tras - se amageste el - un pui de somn pe lauri. Infernalul program pe care i-l intocmeste ambitia il situeaza insa, deja, la cinci noi spectacole departare de Inima de caine, cu care a intrat in cursa pentru Graal-ul omului de teatru: Angajare de clovn, A patra sora, Burghezul gentilom, Crima si pedeapsa si, inca in lucru la Opera din Timisoara, Povestea soldatului.
- Marius Manole din viata reala este suma caror personaje pe care le-a interpretat sau le interpreteaza?
- Fiecare bucatica din noi dezvolta cate un personaj, pentru ca altfel nu am putea sa il facem. Sunt multe. In afara de vreo doua-trei, cred ca aproape toate.
Nu cred ca sunt Batranul din Plaja lui Afrim, nu cred ca sunt Herman din Bitter Sauce, nu cred ca sunt Kraft din Gandirea. In rest, sunt toate.
- Am inteles ca imaginea este foarte importanta pentru tine. Imaginea ta este una confectionata sau una autentica?
- In Bucuresti, dar nu numai acolo, lumea este foarte periculoasa. Imaginile se distrug usor. E de-ajuns sa apara
intr-un ziar o tampenie care chiar nu tine de tine, incat, deodata, lucrurile sa ia o intorsatura la care nu te astepti. In general, mi-e ciuda pe cei care au timp sa barfeasca. E bine sa te protejezi.
- Care sunt oamenii din jurul tau?
- N-am oameni foarte apropiati.
- Pentru ca nu vrei tu?
- Categoric pentru ca nu vreau. Mi-e foarte frica sa am oameni apropiati. In general, am o frica teribila de oameni. Nu stau in locuri unde e foarte aglomerat, nu ies unde e multa lume. Consider ca, in momentul in care ai multi oameni apropiati, ai tendinta sa te risipesti, sa povestesti excesiv despre tine, sa plangi pe umarul cuiva, sa te confesezi, sa folosesti prea mult cuvintele.
- Si risipa asta nu se intampla si pe scena?
- Nu. Pe scena esti foarte protejat.
- Ce te protejeaza?
- Scena. Acolo ai sansa unei marturisiri. E imposibil ca intr-un personaj sa nu gasesti un loc in care, pentru cateva secunde, sa spui tu, Marius Manole, trei cuvinte adevarate sau sa arati macar o privire care sa fie a ta.
- Ai declarat, la un moment dat, intr-o revista ca te bucuri ca nu ai castigat UNITER-ul, considerand ca decizia juriului te va ajuta sa iti doresti mai mult. Cum ii vezi pe cei care vorbesc si scriu in numele tau si care considera ca ti s-a facut o nedreptate neacordandu-ti-se premiul?
- E opinia lor. Poti sa le spui ca nu au dreptate? Ei au reperele lor, au vazut spectacolele, au argumente proprii. Daca s-ar fi intamplat sa iau UNITER-ul acum, poate ca m-as fi culcat pe lauri. Eu cred ca Rebengiuc l-a meritat. Si Stanescu
l-ar fi meritat, pentru ca a facut roluri foarte bune si chiar nu inteleg ce s-a intamplat cu critica de nu l-a nominalizat niciodata in ultimii ani. Pentru mine, a fost o seara foarte distractiva. M-am imbracat la costum pentru prima oara in viata mea si aveam un par in fund pentru ca nu stiam cum sa-l port. Nu, nu am avut nici o asteptare si nu am avut nici o secunda de indoiala ca nu e mai bine asa.
- Cat crezi ca tine faza cu "noua generatie de artisti", artistul "pe val", "noul val"? Unii din "noul val" au si 40 de ani...
- Eu nu cred ca o sa mai tina mult, pentru ca expresiile astea - "actorul pe val", "actorul la moda" - sunt urate. Cine tine sa devina actor la moda? Sau ce inseamna sa fii pe val? Sa joci? Pai eu de cati ani sunt pe val? De cinci ani tot stau pe el? Si actorii care joaca doua roluri pe stagiune nu sunt pe val? Asta inseamna ca nu sunt actori buni?
- Clamezi tot mai des ca te-ai maturizat in ultima vreme. In ce consta aceasta maturizare?
- Pana la urma, maturizarea asta inseamna o mare tampenie, pe de-o parte, pentru ca incepi sa constientizezi niste lucruri pe care, cand erai mai tanar, nu le stiai si era mai bine. Ti se face mai tare frica de oameni, de meserie... Lucrurile devin din ce in ce mai complicate. Oamenii incep sa depinda de tine, sa castige de pe spatele tau. Nu iti mai permiti sa stai noapte de noapte in bodega, fiindca a doua zi sunt repetitii, spectacole, filmari. Si asta te obliga la un fel de cantonament. Nu mai am timp liber in momentul acesta.
- Vorbeste-mi despre frica de oameni.
- Mi-e frica de oameni doar daca incearca sa se apropie foarte tare. Cand un om imi acorda mult prea mult timp, ma simt vinovat. Am senzatia ca ar putea sa faca altceva mai bun cu timpul sau decat sa vorbeasca cu mine. In momentul in care vad ca e prea aproape, zic stop. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, pana acum am intalnit doar oameni care au inteles asta fara sa le spun vreodata. Oameni care
m-au uitat de tot. Nici macar un telefon nu am mai primit de la ei. Si nu ma deranjeaza. Sunt constient ca oamenii nu-mi datoreaza nimic si ca eu nu le datorez nimic.
- Afirmi despre tine ca esti un om vulnerabil.
- Sunt vulnerabil, dar am si marea capacitate de a ma aduna foarte repede. Imi impun sa uit. Daca tu ma jignesti astazi, eu in trei zile nu mai tin cont de asta. Ma gandesc ca, daca m-ai jignit, te-ai simtit langa mine ca un strain. Necerand nimic de la oameni, ii tratez egal pe toti.
- Daca tratezi oamenii la fel, inseamna ca nu acorzi nimanui sansa de a fi special. Nu ai nevoie de asta acum, sau crezi ca nu o sa ai nevoie niciodata?
- A fost o perioada in care am avut nevoie, dar de vreo cinci ani incoace nu mai am. Am multe lucruri speciale in viata mea, pe care le fac cu drag, in care ma daruiesc si imi ajunge deocamdata. Nu stiu cum voi fi peste un an-doi, la fel cum nu stiu cum voi fi peste o saptamana. Observi cate teorii am?
- Care-i relatia ta cu dansul?
- Relatia mea cu dansul a fost una foarte frumoasa, dar din pacate am renuntat la el. Dansul e ca actoria: daca nu stai in sala sa-ti tocesti genunchii si picioarele pana gasesti fiecare nuanta a miscarii, nu are sens sa-l faci. Si nu l-am mai facut. Mi-am dat seama ca teatrul este mai important si include si asta. Desi exista si aici un neajuns. Regizorii au boala de a ma pune tot timpul sa dansez. In ultimul timp, am si refuzat, pentru ca altfel se impamanteneste ideea ca Manole danseaza.
- Ti-e drag vreun oras?
- Multe, foarte multe. Timisoara mi-e draga, Aradul mi-e drag pentru ca mi
s-au intamplat lucruri frumoase acolo, Oradea, Iasi, Chisinau. In general, cand ies din Bucuresti, mi-e drag oriunde
m-as duce. Imi plac locurile straine, oamenii straini. Si daca vad, intre ei, oameni frumosi, mi se infrumuseteaza ziua. Cand intalnesc un om frumos si curat si senin, care are un zambet misto sau ochi misto - ziua aceea devine extraordinara. Nici nu trebuie sa se prelungeasca. Oamenii se intalnesc, isi dau ce au de dat si merg mai departe. La ce sa stea? Sa nu-i dai timp unui moment intens sa se sparga, ca altfel il pierzi... Asa iti poti inchipui macar ca daca ar fi continuat, ar fi continuat frumos. Macar ai speranta asta. In felul acesta pastrezi maximum din toate relatiile. Eu sunt foarte egoist, in sensul ca traiesc clipa si dupa aceea fug cu ea, ca sa nu mi se poata lua.
Interviu realizat de Ciprian Marinescu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
