Mihai Curtean, Camiku,Editura Brumar, Timişoara. Cu o recomandare atât de onorantă dinpartea criticului Al. Cistelecan ("Camiku este unadin cele mai bune cărţi pe care le-am citit in ultima vreme, dinpartea generaţiei tinere"), volumul de poezie al lui Mihai Curtean(n. 1981 la Sibiu) nu poate trece neobservat nici de colegii degeneraţie ai autorului, nici de poeţii de alte vârste. Curtean semişcă liber in poezie precum alţii in viaţa reală, iar aceastălibertate mărturiseşte faptul că işi cunoaşte puterile, că şi-asublimat inhibiţiile şi că a ajuns la acea naturaleţe caredefineşte dintotdeauna poezia autentică. Iată un fragment deautoportret: "dintr-un om profund, serios şi sensibil,/ m-amstrăduit din când in când să devin un om/ superficial, neserios şinesimţit./ câteodată-mi ieşea, câteodată nu./ pe urmă am renunţatla sculptura asta/ in carne, am renunţat la toate/ măştileegofagiei/ şi m-am instalat simplu, confortabil,/ in echilibrul meudezechilibrat,/ in linişte, inchizând ochii,/ abdicând". Pot ficitite multe poeme grave in această carte, dar, pentru imblânzireaderizoriului şi a eşecului prin muzică, reproduc acest bluz3: "mi-i tot mai greu să fiu lucid/ in lumea asta de carbid.//deasupra noastră un lichid/ se scurge lent pe lângă zid,/ ici leshommes paraissent humides.// in albu ochilor, acid./ al sufletuluitrist hibrid/ que nous vozons par chairs limpides.//priveşte-mă-ndelung, perfid,/ prin al peretelui fin rid./ arată-misânul tău livid.// in acest verde vid arid/ o să mă-nchid, o sămă-nchid".
Theodor Răpan, DansulInorogului, Editura Semne, Bucureşti. Subintitulată "ElogiulMelanholiei", luxoasa carte a lui Theodor Răpan asociază textelorilustraţiile Aurorei Speranţa Cernitu şi construieşte, potrivit luiVladimir Alexandrescu, "un univers capabil să regermineze etern,din sâmburele iniţial in care Eros şi Thanatos, intr-un antagonismneveştejit de vreme, işi contopesc energiile izvoditoare deintunecată lumină". Personaje descălecate din legendă işi spun aicitânguirile, trimiţând deopotrivă la Eminescu, la Dimitrie Cantemirşi la poveştile populare: Teleor, Inorogul, Aruna, Arlechinul."Prinţul Teleor meditează in lunga noapte de iarnă, cu ochiiaţintiţi la arabescurile pe care flăcările jucăuşe le desenează pejarul căminului. Afară totul e alb şi doar undeva, in zare,străluceşte, ca un smarald in lumina lunii pline, codrul cel verde,in care nu poate păşi niciun muritor". In acest decor din careromanticii s-au impărtăşit cu asupra de măsură, urmează experienţeiniţiatice, pe care vechiul luptător Teleor (Teodor?) le parcurgepentru a accede la un stadiu fabulos-eroic al existenţei sale:"Râzând in hohote, Arlechinul ii spune că il poate ajuta să capeterăspuns la intrebările lui, dacă are curaj să plece deindată incodrul cel veşnic verde şi să caute Inorogul, ce trăieşte deveacuri sub pază grea, in poiana fermecată". Desigur, Inorogul estedepozitar al absolutului, e poate chiar cuvântul in care seinveşmântă absolutul. Călătoria a inceput. Poftiţi in caleaşcavisului!
Aurel Udeanu, Edenul dindoamna, Editura Limes, Cluj-Napoca. In căutarea altui absolut,carnal şi fierbinte, dar nu mai puţin iluzoriu, ne călăuzeştepoetul Aurel Udeanu, din cartea căruia nu mă pot abţine să citezinaintea oricăror comentarii: "şi ce-ţi mai face doamnă ceasul dinburtă/ după care astrele pe cer işi potriveau altădată/ mersul?//cine mai are grijă de pendula/ de ceasul cu cuc, de ceasul atomic/(sau de ce vei mai fi având tu acolo intre coapse)/ cine ţi-l maiintoarce/ ţi-l mai unge/ ţi-l mai repară?". Recomandată de douăautorităţi literare, Radu Aldulescu in Prefaţă şiTraian T. Coşovei pe coperta a patra, cartea lui Aurel Udeanu estefrustă şi delicată totodată, alertă şi reflexivă, provocatoare darnici o clipă indecentă. Edenul din doamna - aceasta ecauza primă care pune in mişcare, structurează şi alimentează cuenergie universul poetic al lui Aurel Udeanu, unind pământescul cucerescul in aceeaşi măsură in care le şi desparte. Din punctul devedere al bărbatului, Universul este de genul feminin, fie şipentru faptul că locuieşte in capul lui: "cred ceea ce văd/ vădceea ce cred.// cu incetinitorul/ iţi rulezi bikinii/ şi rămâi doarin nuditatea ta/ in care te ascunzi/ (de cine?)// eu stau pe malulacestei ore/ şi cu privirea/ plantez intre coapsele tale/ rozbonbon/ un bananier din care/ va culege peste ani fructe/ tristeţeamea care/ imi va supravieţui.// dumnezeu nu vrea/ decât ceea ceaici şi acum eu vreau./ zadarnic transportată albă/ cu pupileledilatate/ mă imbii să sosesc unde/ dintotdeauna mă aflu/ ceea cenoi credem că se petrece/ in univers/ nu se petrece decât/ incraniile noastre...".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
