La ce foloseşte Internetul? Ca să afli informaţii, fireşte. Din cele mai diverse. Informaţii caută în reţea şi savanţii adânciţi într-un studiu de cercetare fundamentală, dar şi cei care vor să vadă femei goale, preferabil pe gratis. Căci imaginile sunt şi ele informaţii, vizuale, nu?
Reţeaua mondială serveşte şi la socializare, în special pentru cei care nu prea reuşesc s-o facă în mediul real. Fără cea mai vagă pretenţie de a epuiza lista, să mai amintim că tot pe Internet găseşti jocuri. De toate felurile, de la cele primitive, gen Pacman, până la cele 3D, tip realitate virtuală, plus sofisticatele jocuri de strategie, în care de postezi în rolul de mic Dumnezeu, ducându-ţi oamenii, cetatea, statul la dezoltare prodigioasă sau pieire - după abilităţile şi IQ-ul fiecăruia.
Cine se joacă - pe Internet sau offline? În primul rând, cum e firesc, copiii. În al doilea rând - şi aici vorbim aproape exclusiv despre jocuri simpluţe gen Solitaire - cei care se plictisesc la serviciu (da, mai există). Dar sunt şi oameni dependenţi de jocuri, care ies din capcana acestora la fel de greu cum ies beţivii din aburii alcoolului.
Şi, în fine - tot fără a încheia lista - există oameni pentru care jocurile, anumite tipuri de jocuri, reprezintă provocări intelectuale. Lor le sunt dedicate aceste rânduri. Lor, care au scris recent o pagină nu doar din istoria Internetului, ci şi din cea a lumii.
De un deceniu, cercetătorii se chinuiau să decodifice structura unei enzime, mai exact felul în care aceasta se pliază într-o structură 3D, dând naştere unei proteine. Nu-şi puseseră mintea cu biata enzimă pentru că aşa li s-a năzărit, ci fiindcă enzima respectivă are o structură asemănătoare cu cea a virusului HIV. O dată demontată trecerea din 2D în 3D, existau date pentru a spera că se va face un pas important pe calea descifrării modului de acţiune a virusului. Găsirea configuraţiei exacte a unei proteine este deseori esenţială pentru a înţelege cum se dezvoltă o maladie în organism şi, implict, pentru obţinerea unui medicament care să o poată opri. Din păcate, însă, microscopul nu oferă decât o imagine în două dimensiuni.
Până când cuiva i-a venit ideea genială de a lansa problema ca un joc pe Internet! Numit "Fold it" ("Pliază-l / Pliaz-o" - foto 1, 2, 3), jocul a fost pus la punct de către departamentele de informatică şi de biochimie ale Universităţii din Washington şi a fost aruncat în reţea. Rezultatul: nu unul, ci mai mulţi internauţi au rezolvat problema, eveniment fără precedent în istoria ştiinţei! Tot în premieră, revista Nature Structural & Molecular Biology, când a publicat studiul ştiinţific respectiv, i-a trecut printre coautori pe jucătorii online. Cu nickname-urile lor, fireşte. Strălucitori anonimi. Noblesse oblige!
"Oamenii au o capacitate mult mai mare decât calculatoarele să raţioneze în 3D", a explicat Seth Cooper (foto 4), unul dintre creatorii jocului. Excepţionalul rezultat a fost urmarea "înfrăţirii" dintre ludic, IT şi ştiinţă!
Data viitoare când o să vă vină să apostrofaţi ori să ironizaţi pe cineva pentru că se joacă prea mult pe claculator, mai gândiţi-vă o clipă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
