Valoarea sa consta in altceva decat intr-o competenta tehnica si anume in inventivitate...
In 1999 debuteaza T.O. Bobe, cu volumul de poeme Bucla. T.O. Bobe (nascut la 13 februarie 1969 in Constanta) este un postmodern ortodox. El respecta toate regulile curentului, asa cum au fost ele enuntate in studiul-manifest al lui Mircea Cartarescu, Postmodernismul romanesc. Tanarul autor "recupereaza", printr-o parodiere tandra, comprehensiva, diverse stiluri, literare si neliterare, colectioneaza si integreaza in propriile lui texte mostre de subcultura, reproduce pretinse poeme ale personajului sau, ceea ce inseamna ca face literatura in literatura etc. Dar valoarea sa consta in altceva decat in aceasta competenta tehnica si anume in inventivitate, in capacitatea de a vedea pretutindeni in jur "subiecte" pentru un scriitor.
El remarca, de exemplu, stranietatea aparent banalei profesii de frizer, care inseamna un prizonierat de-o viata printre oglinzi, chiuvete si foarfece. Un asemenea om ramane strain nu numai de natura, ci si de cultura:
"Nea Gica n-a auzit niciodata vocea lui Sadoveanu spunand Sara pe deal si, chiar daca o fi auzit-o, demult, in clasele primare, a uitat-o. El e cel mai mare frizer din lume si nu are sentimentul toamnei decat dupa cardurile de copii pe care ii tunde inainte de 15 septembrie. Ce bucium? Ce sateni cu coasa-n spinare? Nici o coasa. Numai briciul si foarfeca. Ce salcam? Numai neoane si oglinzi. Ce toaca? Numai pieptanul batut de marginea chiuvetei ca sa se scuture matreata."
Tanarul poet tinde sa se joace de-a literatura si aceasta luare in deriziune a propriei sale gravitati (talentul are intotdeauna gravitate, in sensul etimologic al cuvantului) il deosebeste de inaintasi. Iata cum se incheie descrierea voit pompoasa, in stil de roman istoric, a unei viziuni desprinse parca dintr-o proza a lui Urmuz: "Patru fecioare poarta pe strazile Romei o litiera insangerata. In ea se afla o ureche de doi metri, cu un dezvoltat simt olfactiv. (...) Inspectorul se indreapta spre o taverna, unde, printre mercenari transpirati, negustori de sclave si boemi carthaginezi, nea Gica frictioneaza picioarele Claudiei. La colt se dovedeste ca demonstrantii nu aveau nimic cu inspectorul si ca, de fapt, erau galeria Rapidului."
Schimbarea dezinvolta a registrului stilistic il prezinta pe autor ca pe un suveran al scrisului, care stie ca oricand poate reinstaura o atmosfera solemna. Autoritatea sa are, in mod paradoxal, de castigat din aceste gesturi de risipitor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
