Asa cum s-a putut vedea si din cele doua serii ale anchetei publicate in pagina "Scena" in lunile mai si iunie, teatrul alternativ este inca in Romania - si, poate, nu numai - o notiune destul de vaga. Desi toata lumea vorbeste despre el, nimeni (nici macar cei ce pretind ca-l fac) nu stie precis ce inseamna si cum arata teatrul alternativ, care este estetica afirmata de teoreticienii sai si care sunt valorile impuse de practicienii sai. In schimb, teatrul alternativ are parte, in momentul de fata, de cele mai multe festivaluri.
N-ar fi, oricum, cea mai grava ori cea mai antipatica dintre anomaliile de care ne impiedicam zilnic in tarisoara noastra. si, la urma urmei, cata vreme despre subiectul in discutie exista atatea si atatea opinii, de ce nu ar avea fiecare opinie festivalul ei?
Opinia lui Horatiu Mihaiu, arhitect, scenograf, regizor - si, de aproape un an, director al Teatrului "Andrei Muresanu" din Sfantu Gheorghe - a fost aceea ca Festivalul "Atelier", creat si organizat, vreme de douasprezece editii, de catre ante-predecesorul sau la conducerea institutiei covasnene, dramaturgul Radu Macrinici, nu (mai) era ceea ce trebuia sa fie conform numelui - o intalnire a spectacolelor care investigheaza noi modalitati de exprimare scenica. E adevarat, cam asta era si opinia comentatorilor, inclusiv a mea: "Atelierul" ramasese cu materie prima neindestulatoare si cu mana de lucru fie prea calificata, fie insuficient de experta pentru a-i asigura functionalitatea specifica. O reconsiderare a obiectivelor se impunea. Nu stiu cum au decurs evenimentele, fapt este insa ca Radu Macrinici (care, dupa ce plecase de la directia teatrului, isi pastrase totusi epitropia festivalului) s-a mutat, cu tot cu "Atelier", la Sighisoara, iar Horatiu Mihaiu a transformat spatiul astfel eliberat intr-un festival nou-vechi botezat, tocmai, TRANS.FORM@, adica "Transilvania: forme alternative teatrale". Zic nou-vechi pentru ca proaspatul eveniment a debutat curajos in lumea teatrului (renumita prin obsesiile sale superstitioase...) purtand numarul de editie 13, mentinandu-si caracterul international, dar renuntand la cel competitional si parand sa releve, ca s-o transez din capul locului, aceleasi virtuti si pacate ca si inaintasul sau.
Evident, nu e recomandabil sa te pronunti despre o reuniune de acest fel atunci cand nu ai frecventat-o decat doua zile si jumatate; cum, insa, cunosc din alte imprejurari cele mai multe dintre montarile invitate, cred ca pot sa emit unele concluzii chiar fara sa fi asistat pana la sfarsit la desfasurarea ei. Festivalul a inceput cu Omul cel bun din Saciuan, spectacol al teatrului "geaman" din localitate, "Tamasi Aron", in regia lui Bocsardi Laszlo, spectacol excelent, cum am spus-o de multe ori, dar neavand absolut nimic de a face nici cu titulatura reuniunii, nici cu celelalte reprezentatii de pe afis (amintesc, spre exemplificare, doar doua - Kinky ZoOne de Radu Afrim, de la Green Hours, si Shape of Things de Neil LaBute, in regia lui Vlad Massaci, de la Teatrul Act -, mai cunoscute, macar bucurestenilor). Dintre spectacolele straine am vazut A vontade das coisas (Vointa lucrurilor), imaginat si interpretat de dansatoarea elvetiana de origine braziliana Marisa Godoy, si Through the bottle neck/Silent talk (Prin gatul sticlei/Discutie tacuta), un coupe al companiei cehe VerTeDance, "performat" de Veronika Knytlova si Tereza Ondrova - ambele, exemplare minimaliste a ceva ce este in genere numit teatru-dans, dar este, dupa parerea mea, dans modern agrementat cu elemente de recuzita teatrala; mai bun (spectacolul ceh, datorita bravurii interpretelor) sau mai putin bun (spectacolul elvetian, oarecum confuz ca "mesaj"), acest tip de hibrid scenic poate fi intalnit la orice festival care se vrea "mai altfel", fara sa poata configura o identitate aparte a reuniunii. Asa cum ar putea s-o faca, la randul lor cu diferente in privinta reusitei artistice, spectacole precum Acea zi de vineri... dupa Patrick Suskind (semnat, la teatrul-gazda, de Andras Lorant) sau Moara de Uray Peter (Studioul Figura din Gheorgheni), ilustrand cu adevarat specia teatrului-dans, ori Orfeu sau Cum sa te dezbraci de pene dupa Gellu Naum (Studioul Toaca/Teatrul Foarte Mic) si David''s Boutique de Radu Afrim, tot al gazdelor, propunand inovatii expresive fie la nivelul discursului regizoral, fie la acela al suportului dramaturgic, fie la amandoua. Asta, daca tot vrem sa trans-formam.
Reuniunea a mai inclus, in afara altor catorva spectacole, un colocviu pe tema corporalitatii in teatru, trei spectacole-lectura cu texte participante (si nepremiante) la concursul UNITER "Piesa anului" si, la Centrul de cultura Arcus, un workshop numit "Interior/exterior: alegerea spatiului scenic", avandu-l ca invitat pe directorul onorific al festivalului, regizorul Silviu Purcarete. Desi nu s-a desfasurat chiar asa cum prevazusera organizatorii (cinci studente spaimoase la Scenografie-UNATC si alte cinci, bagatoare-de-seama, la Teatrologie nu alcatuiesc tocmai "ucenicii" ideali ai unui asemenea... atelier, lipsit, in plus, de orice dotare materiala), evenimentul a reprezentat - pentru mine, oricum - punctul forte al festivalului, caci a asculta opiniile despre teatru (si nu numai) ale unuia dintre putinii artisti autentici ai scenei romanesti e nu doar un privilegiu, ci si o bucurie rara. si plina de invataminte.
Asadar, festivalul de la Sfantu Gheorghe se numeste acum TRANS.FORM@. Dar in Transilvania mai exista, la ora actuala, un festival de teatru underground la Arad si "Atelier"-ul sighisorean, tot cu profil alternativ. Parca prin aceasta regiune circula candva si adagiul acela cu unirea care face puterea...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
