Categoric, lumea în care trăim se schimbă radical! Obiceiurile tinereţilor mele, cu întâlniri cu prieteni, cu taifasuri îndelungi la un pahar, în jurul unei mese, cu plimbări în natură tind să fie înlocuite de viaţa pe net. Am un prieten care mă uimeşte: nici nu se trezeşte bine şi aleargă la laptop, deschide facebookul, scrie şi răspunde de zor, aproape uitând să mai stea de vorbă cu cei din jur. Fireşte că e o exagerare, o boală, multă vreme am socotit că sunt puţini cei atinşi de ea, până am constatat că fenomenul este de-a dreptul de masă. Şi, până la urmă, a intrat în literatură.
Plin de curiozitate am citit şi acest al doilea roman, "Viaţa mea pe net", despre care am aflat că a fost finalist la "U.S.A. Best Books 2011". Chiar dacă apare în colecţia "chick-lit", literatură pentru puicuţe, despre care mai toată lumea spune că se adresează doar unui anumit public, fără mari pretenţii culturale, trebuie dintru început să spun că este un roman cât se poate de serios şi de bine realizat. Sunt titluri cu duiumul, publicate în afara colecţiilor chick-lit, infinit mai lipsite de calităţi estetice. Povestea e simplă: o tânără îşi pierde slujba la o galerie de artă din New York şi simultan şi iubitul o părăseşte pentru o altă femeie. Încearcă să se salveze apelând la Craigslist, o reţea de net la care apelează gratuit oricine pentru orice problemă: tânăra îşi caută un loc de muncă, o colegă de cameră cu care să împartă chiria, un prieten şi chiar un nou iubit pe net. Face exact ce face majoritatea celor din jur. Se întâmplă şi nenorociri: disperată, acceptă o slujbă de damă de companie, după ce i s-a promis că nu va fi obligată să ajungă la relaţii sexuale cu clientul şi constată că realitatea este mult mai dură. Nu mai intrăm în amănunte, dezvăluind succesiunea de întâmplări. Povestea, cum însăşi autoarea mărturisea în interviul amintit, oferă starea de senzaţie imediată, de povestire sincopată, amuzantă, cu sufletul la gură, a unei fete de cultură şi educaţie obişnuite, aşa cum se relatează pe bloguri. Şi, fireşte, nu se poate încheia decât cu un happy-end.
Dar mult mai important decât povestea în sine mi se pare această conştientizare a vieţii pe net în zilele noastre. Eroinei i se spune: "Ştiu că eşti undeva, acolo, şi-ţi trăieşti viaţa. Faci cumpăraturi, intri pe net, te duci la film, trăieşti. Dar uneori noaptea, în momentele tale de luciditate, te întrebi cum şi de ce ai ajuns aici şi simţi că trebuie să fie ceva mai mult, ştii că există undeva, cineva, care te caută. Simţi goliciunea..."
Sau: "Soarta te-a adus aici. Te caut de mult timp. O femeie inteligentă, pătrunzătoare, pasională, romantică. Încearcă-ţi norocul!
Aventura începe cu un email..."
Iar concluzia nu poate fi decât una: "Declar că înţeleg perfect că viaţa n-are sens fără computere." "Viaţa fără internet în secolul al XXI-lea e tortură curată - declară eroina în ziua în acre i se strică laptopul. N-am cum să mă informez, nu am acces la Craigslist, nici la mail sau la Google, nu-mi pot căuta de lucru. Până şi-n închisoare au internet."
Acesta să fie viitorul?
*) Alexandra Ares - Viaţa mea pe net. Editura Polirom, colecţia "Chic". Traducere din limba engleză şi note de Larisa Copăceanu
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
