Uneori viata ramane ascunsa in lumea inocenta a papusilor si a povestilor cu eroi altruisti si curajosi. Prin molozul blocului bombardat de anglo-americani, la 15 aprilie 1944, familia Bitu incerca cu disperare sa o descopere pe fiica lor in varsta de numai 11 ani. Sa o descopere macar cu un strop de viata licarindu-i in trup. Au gasit intr-un tarziu capul papusii cu privirea oprita in tocul unei usi prabusite peste un morman de fragmente de ziduri si pereti colorati in felurite culori. Alaturi, un adolescent ridicase un gramofon scapat ca prin minune, intr-o boxa de subsol, si invartise manivela. Arcul s-a intins cu repeziciune, iar muzica s-a pornit, venita cumva dintr-o alta lume, rasfirandu-se cristalin prin palnia aurie. Veselia ritmata a lui Sergiu Malagamba se sincroniza foarte ciudat cu imaginea imprejurimilor golite de vieti, in craterul creat de bomba.
Au ramas in amintirea familiei cateva fotografii cu zambetele sagalnice si pline de siguranta ale unei copile, care calcase deja pe culoarele scolii si coabita cu lumea ocrotitoare de suflete a copilariei. O fetita care indraznea sa se avante intr-un vis adolescentin si pasea inainte cu siguranta unui destin stapan pe sine. Dar acesta a hotarat altfel, deoarece lumea ei miraculoasa a fost spulberata de bombardamentele anglo-americane, care au lovit Bucurestii si Ploiestii. Ceilalti au supravietuit. Au pastrat-o de atunci in sufletul lor atat de adanc, incat doar implacabilul destin a mai lasat hazardului soarta celor cateva fotografii. Le-am descoperit din intamplare intr-un talcioc bucurestean, plin de gunoaie si oameni flamanzi. Povestea copilei din fotografii a vrut sa supravietuiasca, iar imaginea ei m-a impins sa scriu cateva randuri. Nu stim nimic despre existenta ei, dar am putea construi imaginea unei posibile supravietuiri. Ce ar fi ajuns cu adevarat copila noastra, peste numai cinci sau sase ani? Unul dintre primii pionieri si apoi o muncitoare destoinica la "Steagul Rosu" sau "Tanara Garda"? O proletara maritata cu un lumpen activist? Sensibilitatea ei s-ar fi convertit treptat la lumea cenusie a sedintelor eterne prin care organizatiile de tineret ale partidului unic spala creiere si desfiinta caractere. Ar fi fost astazi o batranica supta de nevoi, distrusa de neimpliniri si ar fi privit catre fotografiile copilariei cu o deznadejde de neinchipuit; cu disperarea irecuperabilului; indeosebi zambetul acela inocent, ancorat intre papusa si gentuta de plimbare, zambet care ar fi fost rapit propagandistic de satiri si xileni puturosi si larvari.
Destinul a ales sa fie asa. Ea sa aiba un final tragic pentru a scapa de unul grotesc si insipid in timp ce noi, supravietuitorii unei vieti de imprumut, sa-i privim tandretea prin hubloul timpurilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
