O echipa de cercetatori de la Centrul Medical al Universitatii Columbia a identificat in creierul uman un mecanism care controleaza raspunsul emotional la frica, precum si modalitatea de a-l actiona din exterior, prin stimuli sau inhibitori. La randul lor, japonezii au gasit o molecula cu sediul in hipotalamus, de unde taie apetitul si senzatia de foame acuta. Aproape ca nu exista luna in care sa nu ni se aduca la cunostinta realizari noi din laboratoarele lumii. Aflam astfel despre diverse descinderi in intimitatea cea mai profunda a organismului uman, studiat celula cu celula.
Si nu chiar de amorul artei. Analiza ADN-ului stabileste cu precizie identitati ascunse si pune criminalul in relatie cu victima sa chiar si dupa multi ani trecuti de la savarsirea unui omor. Microcipuri implantate chirurgical tradeaza traseele de migratie ale pasarilor si permit supraveghetorilor de parcuri naturale sa stie in orice moment unde se afla cutare salbaticiune in teritoriul pe care il tin ei sub control. Balenele albastre si uriasii rechini-balena pot fi urmariti prin satelit in deplasarile facute prin mai multe oceane. Biologii culeg astfel date importante despre obiceiurile lor de viata si despre relatiile angajate cu partenerii de specie, atunci cand animalele dovedesc inclinatie spre viata de grup.
Nu exista descoperire noua care sa fie pusa, in declaratiile oamenilor de stiinta, sub alte perspective decat cele generos-umanitariste. Dupa ce soarecii de experienta au luat proportii ori au scazut in greutate, in functie de cum li se injecta in creier molecula nesfatin-1, Masatomo Mori de la Universitatea Gunma s-a grabit sa anunte agentia Reuters ca descoperirea sa va fi folosita in interesul celor 300 de milioane de obezi si al miliardului de supraponderali din lumea actuala. Si descoperitorii mecanismului fricii isi plaseaza studiul sub semnul utilitarului dezinteresat si al grijii fata de bolnav. Rezultatele li s-au acumulat prin masurarea atenta a flexibilitatii mintale, cu ajutorul testului Stroop, si prin procesarea raspunsurilor emotionale din centrul care, in creier, datorita formei sale specifice, poarta numele de "amigdala". Deschiderea sau intreruperea deliberata a circuitului fricii va servi, spun ei, pacientilor cu dezordini de tip anxios si depresiv.
E foarte probabil ca exact asa se va intampla pe una dintre directiile de evolutie a cercetarii respective si a aplicatiilor sale.
Numai ca descoperirile scapa adesea de sub controlul ulterior al omului de stiinta, nimerind in alte sfere de activitate, mai putin preocupate decat medicii de juramantul lui Hipocrat. Pana si mecanismele fricii pot fi manipulate interesat, ca sa nu mai vorbim de alte izbanzi notorii ale cercetarii contemporane, precum cele din domeniul biometriei.
Anglia sfarsitului de secol XIX a atacat primele cercetari asupra amprentelor digitale si, cam in aceeasi perioada, Franta s-a lansat in tehnica fotografiei judiciare, punand bazele unei profesii stiintifice si aplicate totodata: identificarea antropometrica. Descoperiri savante alunecau treptat in zona practicilor de control. Cu specificarea ca nu ursul brun sau capra neagra era tinta unor asemenea observatii, ci exemplare din specia Homo sapiens, intrate sub incidenta legilor formulate de societate. Practici nu tocmai umane, in fond, justificate la inceput prin faptul ca se aplicau criminalilor, pentru protectia marii mase de oameni cinstiti. Iata insa ca lumea evolueaza si biometria tinde astazi sa se aplice generalizat. Pe teritoriul Statelor Unite se intra numai dupa ce ti-ai lasat intr-o baza de date amprentele digitale si amprenta retinei, ca si fisa continand alte trasaturi definitorii pentru propria persoana, pentru identitatea unica pe care o reprezinti. Invocand aceleasi motive de securitate, societatea europeana e si ea pe pragul aplicarii unor asemenea proiecte de control generalizat, pe care le-am acceptat in cazul animalelor, insa le respingem moral, ca umilitoare, cand ne vizeaza pe noi insine. In caz contrar, ar trebui sa fim intru totul de acord cu Michel Foucault cand vorbeste de o "animalizare progresiva a omului", realizata prin mijlocirea tehnicilor celor mai sofisticate.
Actul stiintific deraiaza uneori cu destula usurinta in "biopolitica", servind o relatie din ce in ce mai deformata dintre stat si propriii sai cetateni. Nu e nevoie sa mergem in urma pana la tatuajele naziste si experimentele medicale de la Auschwitz, ca sa vedem ca o asemenea cugetare e adevarata. Avem si in jurul nostru exemple la care, cu fireasca neliniste, sa putem medita.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
