Hala de producţie din comuna Voluntari în care firma Standard Snacks producea chipsuri şi alte gustări sub acest brand este scoasă la vânzare la un preţ de aproape 1,6 milioane de euro plus TVA, după ce firma a intrat în insolvenţă în 2010.
Tot lângă Bucureşti, dar în zona sudică, fabrica grupului israelian care producea lactate sub brandul Tnuva este de asemenea scoasă la vânzare, dar la un preţ de opt ori mai mare: 12,3 milioane de euro. O fabrică de lactate mai ieftină este în judeţul Arad, unde unitatea de producţie a firmei Idabac are o valoare de vânzare de 1,6 milioane de euro. Revenind în Bucureşti, fabrica de mezeluri a companiei Medeus este un alt activ scos la vânzare prin firmele de insolvenţă, preţul solicitat ridicându-se la circa 8 mil. euro.
Acestea sunt doar o serie de exemple ale unor afaceri locale eşuate - răpuse de criză şi de incapacitatea de adaptare la noua situaţie economică - după mai bine de trei ani de instabilitate puternică, ce au urmat unei perioade de boom. Per total, lichidatorii şi băncile au active industriale scoase la vânzare de peste 100 de milioane de euro doar la o primă radiografiere a acestei pieţe.
Casa de Insolvenţă Transilvania, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa de administrare şi lichidare judiciară, are în portofoliu spre vânzare 23 de active imobiliare cu preţuri de cel puţin un milion de euro fiecare şi a căror valoare cumulată se ridică la circa 130 de milioane de euro.
Cele mai scumpe active sunt proprietăţile strict imobiliare - centre comerciale, clădiri de birouri, ansambluri rezidenţiale sau terenuri pentru construcţii.
Pe lângă acestea însă, în portofoliu de active cu preţuri de peste un milion de euro se mai găsesc 12 fabrici sau hale industriale şi trei hoteluri situate în Braşov, Predeal şi Poiana Braşov.
Cele 12 fabrici au preţuri de aproximativ 50 de milioane de euro, în timp ce hotelurile sunt evaluate la 5 milioane de euro.
"Interes pentru fabrici există, a început să se dezmorţească uşor de anul trecut, dar cumpărătorii aşteaptă preţuri mai mici, iar creditorii ar trebui să accepte acest lucru. Anul trecut am vândut o fabrică la Cluj, iar în iulie am realizat cea mai mare valorificare industrială de anul acesta, vânzarea pentru 30 de milioane de euro a fabricilor grupului IRS - Astra Vagoane Arad, Meva Turnu-Severin şi Romvag Caracal", afirmă Andreea Anghelof, managing partner al Casei de Insolvenţă Transilvania.
Fabrici la vânzare se află şi în portofoliul firmei de insolvenţă RVA Insolvency, coordonate de către Arin Stănescu.
Cele mai scumpe active de acest gen din portofoliul RVA sunt două platforme industriale din Bucureşti - Republica şi Aversa - evaluate la 36 mil. euro, respectiv 30 mil. euro, în primul rând datorită terenurile aflate sub aceste fabrici.
Pe lângă acestea, RVA mai are spre vânzare o fabrică de procesare a cărnii din judeţul Dâmboviţa deţinută de firma Abator Muntean, aflată în faliment, în care Dan Pascariu, preşedintele consiliului de supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, era principalul acţionar, cu 41%, precum şi fabrica de mezeluri Medeus, o unitate de producţie de vinuri a firmei Vinarte sau fabrica de PET-uri Esox din Caracal.
"În portofoliul RVA există o serie de fabrici, unele dintre ele funcţionale, altele ce urmează a fi vândute ca asset deal. Nu s-a reuşit nicio vânzare de fabrică în ultima vreme. Suntem în negocieri avansate pentru Vinarte şi întreabă destul de mulţi de Aversa, dar nu ca afacere, ci ca asset deal", afirmă Simona Miloş, partener în cadrul RVA Insolvency.
Cu alte cuvinte, investitorii interesaţi de Aversa au în vedere în primul rând potenţialul imobiliar al terenului situat în apropierea pieţei Obor din Capitală şi nu reluarea activităţii de producere de pompe într-o fabrică înfiinţată în urmă cu 130 de ani, dar pentru care la începutul acestui an a fost pronunţată intrarea în faliment.
Fabrici şi hale industriale spre vânzare nu au însă doar administratorii judiciari, ci şi băncile care au executat silit o serie din companiile pe care le-au finanţat ca urmare a întârzierilor la plată. Astfel, pe site-ul prin care BCR, cea mai mare bancă din România, încearcă să-şi vândă activele deposedate, la rubrica de proprietăţi industriale sunt publicate 79 de anunţuri din toată ţara, cu preţuri cuprinse între 15.000 şi aproape 6 milioane de lei.
Toate aceste active de sute de milioane de euro, care în prezent nu sunt "puse la lucru", înseamnă un minus important în ceea ce priveşte numărul de salariaţi şi în economie în general.
Investiţiile străine realizate în România
s-au ridicat la doar 465 de milioane de euro în primele cinci luni ale acestui an, în scădere cu 45% faţă de perioada similară a anului trecut şi, practic, echivalentul unei singure luni slabe din perioada de creştere a economiei româneşti - investitorii străini au mizat 9,5 miliarde de euro pe România doar în 2008.
În prezent însă, cei mai mulţi investitori străini nu mai au România "pe radar", iar în lipsa lor capitalul autohton pare incapabil să acopere golul lăsat în economie de cei trei ani de criză.
cristi.moga@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
