Aproximativ 450 de milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene sunt chemati la sfarsitul acestei saptamani sa voteze viitorul Parlament European, format din 732 de parlamentari. Daca Romania ar fi fost in UE, pe langa consileri si primar i-am fi ales in aceste zile si cei 33 de europarlamentari romani care - potrivit Tratatului de la Nisa - au dreptul sa ocupe locuri in hemiciclul Parlamentului de la Strasbourg.
Scrutinul, istoric prin amploarea lui, are doua necunoscute: prezenta la vot, care se anunta mult mai scazuta decat in urma cu cinci ani, si popularitatea de care se bucura miscarile populiste. Partidele de dreapta, majoritare in mandatul 1999-2004, isi vor consolida pozitia in viitorul mandat, in detrimentul stangii, anticipeaza sondajele de opinie. O contributie importanta o vor avea si cele zece state nou intrate in Uniunea Europeana, unde, cu exceptia Poloniei, curentele de dreapta domina sau, precum in cazul Lituaniei, sunt umar la umar cu fortele de stanga. Daca in actuala formula grupul popularilor europeni numara 295 de membri, dupa alegerile de duminica va avea, se pare, cu peste 100 de deputati mai mult.
Campania electorata pentru europene a fost una lipsita de aplomb. Au dominat temele interne: masuri sociale, somaj, crestere economica. Cand au fost abordate teme de interes european, ele s-au limitat chestiuni care nu aveau de-a face, direct cu Parlamentul: aderarea Turciei la UE, sau Constitutia Europei. Despre rolul Parlamentului, destul de redus in actuala configuratie a UE, nu s-a spus mai nimic. Chiar in chestiuni in care Parlamentului are un cuvant greu de spus, cum ar fi votarea bugetului Uniunii, candidatii nu si-au spus punctul de vedere. Miza alegerilor este insa foarte mare, avand in vedere ca, in viitor, importanta Parlamentului European va creste considerabil. Voteaza bugetul UE, alege presedintele Comisiei Europene, ar putea decide in viitor - daca Constitutia Europei, in dezbatere, va accepta - cine va fi presedintele Uniunii, cine primul-ministru, cine ministrul de finante, cine ministrul de externe. Pana a se ajunge aici alegerile sunt un test major pentru lideri consacrati a Europei. Se pare ca multe partide la putere in tarile UE vor pierde alegerile pentru europene. Partidul lui Jacques Chirac, a lui Tony Blair sau Gerhard Schroeder, dar si socialistii la putere din Ungaria se numara printre perdanti, potrivit sondajelor. Sigur ca greii Europei nu vor fi spulberati de la putere de aceste alegeri, dar este un test pentru viitor. Este un fel de sondaj pentru confruntarile interne. In trecut majoritatea celor care a pierdut alegerile europene, le-au pierdut si pe cele din interior.
In Marea Britanie, unde alegerile pentru Parlamentul European au inceput ieri, sondajele indicau o scadere de popularitate a Partidului Laburist a lui Tony Blair si o crestere a procentelor euroscepticilor si partidelor mici.
O situatia similara este asteptata in Germania unde dreapta spera intr-un vot-sanctiune contra reformelor economice impopulare sustinute de cancelarul Gerhard Schroeder, in Franta, unde stanga se asteapta sa reediteze triumful de la alegerile regionale din martie si in Italia.
Rezultatele votului de la sfarsitul saptamanii vor fi, asadar, un barometru pentru popularitatea fiecaruia dintre liderii europeni si pentru partidele care ii sustin.
Lipsa de entuziasm in randul noilor veniti
Desi participa pentru prima data la un scrutin european, noii membri ai Uniunii Europene, majoritatea state foste comuniste, se dovedesc a fi mai putin procupati de aceste alegeri iar analistii politici anticipau o participare scazuta la vot. Motivele sunt diferite. In Cehia si Slovacia analistii cred ca populatia "s-a saturat" de alegerile care s-au succedat din 1989, dupa caderea regimului comunist. In tarile baltice - Lituania, Letonia si Estonia - ar fi vorba, spun analistii, de o lipsa de informarea in legatura cu Uniunea Europeana si de faptul ca sunt dezamagiti de politica. In Polonia, alegatorii sunt mai preocupati de criza politica interna, sunt deceptionati de liderii politici nationali implicati in afaceri de coruptie. Sondajele de opinie publicate in ultimele zile anunta o participare la vot de 20-30%, ceea ce inseamna mai putin de jumatate decat ponderea populatiei care a participat la referendumul de anul trecut referitor la aderarea Poloniei la UE.
Mai mult interes fata de alegeri pare sa manifeste electoratul din Ungaria unde, potrivit analistilor politici, acest vot va arata si popularitatea Cabinetului de la Budapesta, aflat la jumatatea mandatului. Situatia se asteapta sa fie diferita in Slovenia, Malta si Cipru, unde participarea la scrutin se anunta importanta.
Pe fondul dezinteresului populatiei, intre candidatii inscrisi in cursa europeana au aparut nume exotice: sportivi, modele, fosti cosmonauti. Cehia, de pilda, il propune pe liste pe fostul astronaut Vladimir Remek, primul european care a ajuns in spatiu cosmic, in 1978, opozitia conservatoarea din Ungaria pe fostul campion la scrima, Pal Schmitt, o fosta campioana de tenis, Mima Jausoveci, va candida pentru Slovenia. Din Estonia, candideaza un model, Carmen Kass, un campion olimpic la decatlon, Erki Nool. Exemplele ar putea continua. Din Franta, Marea Britanie, Italia, Germania, Spania, candideaza fosti ministri si prim-ministri, dar si prezentatori de televiziune si fosti sportivi.
Parlamentul versus Consiliul European
Si, totusi, vom vedea cat de curand cat de importanta va fi configuratia noului Parlament European pentru viitorul Uniunii.
Legislativul UE este cel care va decide numele viitorului presedinte al Comisiei Europene, dupa expirarea mandatului actualei Comisii. Nominalizarea viitorului sef al Executivului UE risca, cel putin pana la datele pe care le avem in acest moment, sa degenereze intr-o noua criza in interiorul Uniunii. O noua criza intre cuplul franco-german si britanici, pe de o parte, si intre Consiliul European (sefii de stat si de guverne) si Parlamentul European, pe de alta. Pentru ca presedintele Comisiei este nominalizat de Consiliu, dar trebuie validat de Parlament. Germania si Franta au propus candidatura premierului federatiei belgiene Guy Verhofstadt, (liberal), unul dintre liderii europeni pe care Tony Blair il detesta. Londra a dus in ultimile luni o campanie sustinuta de denigrare a premierului belgian. Prin intermediul prestigiosei publicatii Financial Times britanicii au sustinut mai multe candidaturi - cea a comisarului portughez Antonie Vitorino, a fostului guvernator al Hong-Kongului, britanicul Chris Patten si a spaniolului Javier Solana, seful politicii externe europene.
Francezii isi apara pozitia. Spun ca viitorul sef al Comisiei trebuie sa aiba niste calitati indispensabile. Trebuie sa fie francofon si sa provina dintr-o tara care participa la toate deciziile Uniunii, mai ales la cele care vor conta mult in anii ce vin: guvernanta economica in zona euro, justitia si afacerile interne. Pentru Paris, sunt asadar imposibile candidaturile britanice, irlandeze sau scandinave - Chris Patten, Pat Cox (presedintele Parlamentului European care si-a incheiat mandatul), Bertie Ahern (premierul irlandez), sau Anders Fogh Rasmussen (premierul danez). Potrivit acelorasi rigori, nu poate fi vorba nici de candidatura cancelarului austriac, Wolfgang Schussel, dat fiind alianta pe care a facut-o cu extrema dreapta a lui Jorg Haider. In ceea ce-l priveste pe spaniolul Solana, Parisul spune ca el nu are calitatile necesare pentru a conduce Comisia.
Parisul aminteste Londrei ca nominalizarea sefului Comieiei Europene se face in Consiliu, cu majoritate calificata. Asadar, Londra nu mai dispune de dreptul de veto care i-a permis in 1995 sa impiedice nominalizarea unui alt premier belgian (Jean-Luc Dehaene, crestin democrat).
Pe de alta parte, Guy Verhofstadt, preferatul Berlinului si al Parisului are mari probleme. Este unul dintre cei care a sustinut puternic reducerea membrilor Comisiei Europene, in detrimentul tarilor mici. Nu poate, asadar, sa se bazeze pe sprijinul acestora. Mai mult, duminica, partidul sau ar putea, sa fie infrant sever, potrivit sondajelor, in alegerile regionale (desfasurate in acelasi timp cu cele europene), drept urmare va pierde fotoliul de prim ministru.
In acest context, nominalizarea sefului Comisiei ar putea sa fie intarziata peste data stabilita - Consiliul European din 17 iunie. O data nominalizata de Consiliu, candidatura viitorului sef al Comisiei va fi supusa aprobarii Parlamentului. Nici in Parlamentul European, candidatura lui Guy Verhofstadt nu intruneste unanimitatea. Presedintele grupului Partidul Popular European Hans-Gert Pottering (dreapta) respinge cu vehementa nominalizarea belgianului.
Verzii nu agreaza nici ei aceasta candidatura. In orice caz, Parlamentul nu pare dispus sa reitereze episodul 1999. Dupa ce a provocat caderea Comisiei lui Jacques Santer, Parlamentul, dominat de formatiuni de dreapta, a acceptat investitura lui Romano Prodi, un om de stanga.
Ieri, int-un interviu publicat de Le Monde, Hans-Gert Pottering si-a adus aminte de episodul 1999: "In 1999 PPE a castigat lejer alegerile, dar ne-a fost impus Romano Prodi, care este de stanga. De asemenea, majoritatea actualei Comisii este socialista sau social-democrata. Cer sa nu mai fie ignorate rezultatele noilor alegeri (de duminica - n.n.). Cand aud ca Guy Verhofstadt are cele mai mari sanse eu cred ca aprecierile sunt facute in dispretul electoratului. Este o chestiune de fair-play democratic", a spune seful crestin-democratilor. Pottering ii reproseaza belgianului Guy Verhofstadt ca nu a votat pentru sanctionarea Austriei cand conservatorii lui Schussel s-au aliat cu extrema dreapta a lui Haider. Mai mult, spune el, in timpul crizei irakiene Guy Verhofstadt a fost cel care a organizat summitul celor patru (Franta, Germania, Belgia, Luxemburg), unde SUA au fost violent atacate - lucru considerat de dreapta europeana o mare greseala. PPE, spune Hans-Gert Pottering, l-ar sustine pe premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, pe Chris Patten sau pe fostul ministru belgian Jean-Luc Dehaene. Primele doua candidaturi sunt respinse de Paris si Berlin, ultima de Londra.
Liderul socialistilor europeni, Enrique Baron Crespo i-a avertiza insa pe conservatori ca validarea sefului Comisiei nu va putea fi facuta fara acordul stangii. In aceste conditii respingerea de catre viitorul Parlament a candidatului Consiliului European, pentru sefia Comisiei nu este exclusa.
Art. 19 din proiectul Constitutiei Europei
Parlamentul European exercita impreuna cu Consiliul de Ministri, functiile legislativa si bugetara, precum si functiile de control politic si consultative, conform conditiilor stabilite de Constitutie. Parlamentul European alege presedintele Comisiei Europene. Parlamentul este ales prin vot universal direct de catre cetatenii europeni, prin scrutin liber si secret, pentru un mandat de cinci ani.
mirela.luca@zf.ro ; iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
