ZF 24

Îi vedem la televizor când sunt inundaţii, dar altfel nimeni nu vorbeşte de ei: Trei milioane de români apar în statistici ca ocupaţi, dar nu sunt angajaţi nicăieri

Autor: Adelina Mihai

24.04.2014, 00:09 4631

România figurează cu o populaţie ocupată de 9,2 milioane de persoane, dar nu­mai 6,2 milioane sunt sa­lariaţi.

Despre restul de trei milioane nu se ştie nimic: sunt „gaura neagră“ a statisticii forţei de muncă, dar care devin vizibili doar atunci când sunt afectaţi de dezastre precum inundaţiile.

Cu trei milioane de persoane încadrate în categoria populaţiei ocupate, dar care nu au statut de salariat, Ro­mânia se află pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte ponderea acestei categorii de populaţie în numărul total de locuitori - de 14,7% - în condţi­ile în care procentul mediu raportat de celelalte state europene este de doar 6,4%, potrivit datelor centralizate de ZF pe baza datelor de la Eurostat.

Sute de fabrici s-au închis în ultimele două decenii, iar lipsa locurilor de muncă pentru populaţia rămasă fără slujbe a condus la înjumă­tăţirea nu­mă­ru­lui de salariaţi din economie şi la formarea unei categorii de populaţie cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani care s-a văzut nevoită să trăiască din ceea ce produce în gospodărie sau să plece în străinătate. Dacă la începutul anilor ’90 în mediul rural se retrăgeau mai ales pensionarii, să­răcia şi lipsa oportunităţilor de pe piaţa muncii au împins în agricultura de subzistenţă circa trei milioane de persoane care ar putea munci, au experienţă în muncă, dar nu mai au unde să se angajeze.

„Populaţia ocupată include lucrătorii din agricultură, oameni care nu au loc de muncă, dar care sunt «ocupaţi» pentru că au o bucată de pământ pe care îl lucrează pentru folosul propriu, însă majoritatea lucrează în agricultura de subzistenţă, nu produc suficient de mult pentru a-şi întreţine familia, de aceea mulţi sunt şi asistaţi social“, a explicat Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie a Universităţii din Bucureşti.

Incluşi de către cercetătorii Institutului Naţional de Statistică la rubrica „Alte categorii“, cei trei milioane de locuitori „ocupaţi“, dar fără loc de muncă, completează tabloul anomaliei format de structura, per ansamblu, a populaţiei României: 3,1 mi­lioane de angajaţi în mediul privat susţin, din taxe şi contribuţii, salariile a 1,2 mi­lioa­ne de salariaţi bugetari, pensiile a 5,2 mi­lioane de persoane şi indemnizaţiile şi alo­caţiile pentru cei 4 milioane de copii şi adolescenţi. Implicit, de veniturile generate de salariaţii din privat beneficiază, în mod indirect, şi cei 1,5 milioane de angajaţi din economia subterană, dar şi cele 3 milioane de persoane „ocupate“, dar care nu au slujbă (prin schemele de venit minit minim garantat sau alte forme de asistenţă socială pe care le accesează).

 „O soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii este să se elimine barierele dintre sate şi oraşe, să se genereze mecanisme prin care populaţia de la sate să îşi vândă produsele în oraşe, iar această zonă să fie fiscalizată. Să se genereze astfel includerea acestei populaţii active ocupate într-un sistem de cuvertură socială“, a spus Bogdan Hossu, liderul confederaţiei sindicale Cartel Alfa.

Situaţia celor 3 milioane de oameni „ocupaţi“, dar fără loc de muncă, repre­zintă o categorie de populaţie care munceşte, dar care abia îşi poate asigura întreţinerea din ceea ce produce. De cele mai multe ori, aceştia nu au unde să se angajeze (luând în considerare şi faptul că jumătate din populaţia României trăieşte la sate) şi sunt ajutaţi de stat, prin sistemul de asistenţă socială.

Pe de altă parte, structura ac­tuală este şi o consecinţă a fap­tului că au existat mai puţi­ne oportunităţi de anga­jare în ultimii ani, din cauza lipsei investiţiilor, dar nu există ţară în care  populaţia aptă de muncă să fie înca­dra­tă în proporţie de 100% în mun­că, cre­de analistul econo­mic Aurelian Dochia.

„Într-adevăr, România are unul dintre cele mai scăzute grade de ocupare din Europa, însă în multe ţări există acest fenomen în care o mare parte din populaţie a renunţat la locul de muncă în sectorul oficial şi s-a dus către cel din economia subterană.  În multe zone s-a revenit la acel mod de viaţă patriarhal, în care doar un membru al familiei lucrează, restul stă acasă şi are grijă de gospodărie. Iar acest lucru se întâmplă peste tot în lume. De aceea, cifra şomajului este scăzută, pentru că o parte din populaţie nu mai îndeplineşte condiţiile pentru a se încadra în această categorie“, a mai spus Dochia, care este şi managing director al firmei de consultanţă CONCEPT - Economic and Business Consulting.
 

Scăderea evaziunii fiscale, soluţie pentru rezolvarea anomaliei

România are 6 milioane de angajaţi – număr care include populaţia care mun­ceşte şi este plătită fără forme legale şi prezentat ca rezultat al unei anchete făcute în gospodării – la o populaţie de 20 de milioane de persoane, ceea ce înseamnă că doar 32% din populaţie are un loc de muncă. Raportat însă la numărul de anga­jaţi care lucrează legal, de 4,38 milioane de per­soane (situaţie prezentată în buletinele lunare de către Institutul Naţional de Statistică), în realitate în România doar un sfert din populaţie lucrează cu forme fiscalizate.

În statele nordice, precum Norvegia sau Suedia, ponderea numărului de salariaţi în totalul populaţiei este de aproape 50%, acestea fiind recunoscute pentru sistemele eficiente pe care le-au dezvoltat pentru colectarea taxelor, mai ales pentru cele pe forţa de muncă.

„Scăderea evaziunii fiscale şi a corupţiei şi creşterea nivelului de investiţii ar putea fi o soluţie pentru ca măcar o parte dintre cele trei milioane de persoane să treacă în categoria salariaţilor, a contribuabililor“, crede analistul economic Dragoş Cabat, managing partner în cadrul firmei de consultanţă Financial View.

În România, evaziunea fiscală creată doar din munca la negru este estimată de experţii Consiliului Fiscal la circa 4 miliarde de euro pe an, aceste taxe nefiind colectate de la cei 1,5 milioane de angajaţi care muncesc la negru.

„Cei care muncesc în agricultura de subzistenţă lucrează într-o zonă slab fiscalizată, ei nu plătesc foarte multe taxe – o parte din impozitele pe terenuri mai sunt fiscalizate –, cu toate că este o arie care reuşeşte să producă venituri măcar pentru întreţinere şi, în unele cazuri, chiar poate genera profit“, a explicat şi Adrian Moraru, directorul adjunct al Institutului pentru Politici Publice. Partea bună este, în opinia sa, că, dincolo de aceste cifre, oamenii de la sate nu trăiesc „pe spinarea“ celor de la oraş.
 

Cele trei milioane de persoane vor intra într-un sistem de pensii la care nu au contribuit niciodată

Iar situaţia este cu atât mai dificilă cu cât numărul de pensionari îl depăşeşte pe cel al salariaţilor cu forme legale, iar cei care lucrează astăzi în agricultura de subzistenţă nici nu pot spera la o pensie care să le aducă un trai mai bun în viitor, spun specialiştii.

„Populaţia care lucrează în agricultură nu primeşte salariu, nu sunt asiguraţi, iar mulţi dintre ei intră în categoria asistaţilor social. Acesta este cazul, de exemplu, al locuitorilor afectaţi de inundaţii, aceştia sunt în categoria persoanelor ocupate, dar care nu sunt remunerate. Ei nu câştigă suficient pentru a fi asiguraţi, adică pentru a-şi plăti taxele şi contribuţiile pentru a avea o pensie decentă“, a mai adăugat Bogdan Hossu de la confederaţia sindicală Cartel Alfa.

Analistul economic Aurelian Dochia crede că, în viitor, situaţia se va schimba – cel puţin în statistici – pentru că aceste concepte vor fi depăşite, odată ce vor exista din ce în ce mai multe forme de ocupare, mai ales în rândul lucrătorilor pe cont propriu.

„În plus, activităţile din gospodărie nu sunt considerate încă activităţi economice, dar efor­tul depus de persoanele respective este de mul­te ori similar cu cel al salariaţilor, deşi nu este re­munerat – s-au făcut încercări în acest sens în in­cluderea acestora într-o categorie statistică, dar încă nu s-a găsit o soluţie“, a mai spus Dochia.

 

Record negativ faţă de restul statelor europene

Cele 3 milioane de persoane „ocupate“, dar fără loc de muncă reprezintă o pondere de 14,7% în totalul populaţiei din România, la cel mai ridicat nivel din Europa, potrivit datelor de la Eurostat.

Rezultatul este îngrijorător, prin prisma faptului că media europeană a acestui raport (ponderea populaţiei ocupate, dar fără statut de salariat, în total populaţie) este de doar 6,4%, iar state precum Bulgaria sau Grecia înregistrează niveluri mai scăzute decât România la acest capitol (de 12,5%, respectiv 12,6%). Acest procent nu depăşeşte 3% în state precum Danemarca, Suedia sau chiar Ungaria.

În ceea ce priveşte statistica privind ponderea numărului de salariaţi în populaţia totală, România are o rată de 32%, ceea ce înseamnă că, în teorie, unu din trei locuitori are un loc de muncă. În realitate însă, doar 21% din forţa de muncă de pe plan local (4,32 milioane de persoane) este fiscalizată, restul fiind angajaţi fără forme de muncă legale. În ceea ce priveşte ponderea numărului de salariaţi (inclusiv cei din economia subterană) în populaţia totală, România stă mai bine decât state precum Polonia sau Croaţia, dar tot este sub media europeană de  38%. Statele nordice, Elveţia, Marea Britanie, Germania sau chiar Cehia înregistrează ponderi ale numărului de salariaţi în totalul populaţiei cuprinse între 40 şi 50%.

Pe de altă parte, în materie de diferenţe statistice între nivelul populaţiei ocupate şi cel al salariaţilor, datele Eurostat arată că Italia, Marea Britanie, Germania şi Polonia au între 3,3 şi peste 5 milioane de persoane „ocupate“ fără statut de salariaţi, nivel mai ridicat decât în România.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO