Comentariul de saptamana trecuta, intitulat "Doar o conditie", i-a infuriat pe multi. Am primit depese, dar mai ales am primit telefoane in care am fost admonestat pentru tonul folosit. Fiindca tonul face muzica. Iar "muzica" amintitului comentariu a fost perceputa, de catre multi dintre cei care mi-au scris ori m-au sunat, ca o "sapuneala" trasa celor ce si-au tradat profesiile pentru activitati mai bine platite. Desi n-am avut nici intentia sa judec pe cineva si nici n-am facut-o efectiv. Am constatat o stare de fapt. Dramatica, intr-adevar.
Culmea este ca tonul li s-a parut aspru si celor ce s-au declarat de acord cu ideile din comentariile "Tehnicieni si intelectuali" si "Doar o conditie". Intr-un mesaj adresat redactiei, C.S. noteaza: "Cele doua articole ne-au ars, pe mine si pe cei cativa amici carora le-am dat telefon si le-am citit comentariile respective, constituind un binevenit semnal de extrema urgenta". Dupa care adauga: "Ma aflu in situatia de a confirma prin experienta personala ca spusele domniei sale (ale subsemnatului - A.V.) sunt pertinente si perfect adevarate".
E un punct de vedere. Din alte perspective, insa, lucrurile sunt vazute cu totul altfel. Asa ca mi se reproseaza lipsa de intelegere a adevaratelor motive cei fac pe multi absolventi de universitati sa accepte munci pentru care n-au nevoie de o pregatire inalta. Intr-un alt mesaj, adresat de asemenea redactiei, O.M. scrie cu vadita suparare: "Nu cred ca ii puteti critica pe fostii mei colegi ca nu au incercat: au incercat si inca din greu, dar si-au dat seama ca pentru a-si putea cumpara un apartament in care sa locuiasca (pentru ca in Romania, sa fim seriosi, nu se poate pune problema locuirii cu chirie, ca in tarile occidentale) au doar o solutie. Ca sa citez: "Ma duc in Franta sa spal chiar WC-uri, pentru a-mi permite apoi sa fiu profesoara in Romania". Fostii mei colegi pleaca rand pe rand din tara. Unul in Canada, altul in Suedia. Ba chiar s-au dus sa lucreze si pe vapor, pe post de chelneri".
Repet: nu am criticat pe nimeni, nu am judecat pe nimeni. Am constatat. Tot asa cum constata si O.M. in mesajul trimis redactiei. De unde atunci supararea? Raspunsul este subanteles in mesajul amintit. Citez: "Cuvantul cheie este aici inavutire. Nu sunteti deloc faire! Corect ar fi fost supravietuire".
Cei care mi-au telefonat, toti, fara nici o exceptie, si-au exprimat indignarea pentru ca am folosit acest cuvant: inavutire. Motivand ca nu si-au parasit profesia ca sa devina bogati, ci pentru ca n-au avut de ales. "Cand tara nu mai are nevoie de ingineri, ce sa fac? Uit ca am invatat cinci ani, ca am si ceva experienta si accept sa fiu vanzator". Sau: "Am facut o rocada pentru a trai decent, asa cum am considerat ca i se cuvine unui om care a investit in pregatirea sa. Cu salariul de profesor nu pot trai decent".
Relatari dureroase. Si adevarate. Totusi, consider ca am folosit corect cuvantul inavutire. Asa ca nu-l retrag.
Supravietuire? Cuvantul nu-si avea locul aici. Nici cu sensul lui propriu: a ramane in viata dupa moartea cuiva; sau dupa o catastrofa". Si nici macar cu un sens figurativ, aplicat la cazul de fata: a gasi o solutie dupa ce i-au murit toate sansele de a-si face profesia pentru care s-a pregatit. Pentru ca niciodata nu mor toate sansele.
Dar de ce inavutire? Fiindca e vorba de a distinge intre "a avea" si "a fi". Dupa ce un tanar munceste un numar de ani, invatand, trecand examene, pentru a fi ceva: profesor, inginer, medic si apoi, intr-o imprejurare, isi abandoneaza devenirea profesionala pentru o activitate fara nici o legatura cu pregatirea, ca sa castige mai multi bani, cum poate fi definita o atare decizie? Nu e o incercare de inavutire? Nu inseamna ca ei se imbogatesc, ca devin "bogatasi" sau "bogatani". Nicidecum. Inseamna doar ca isi sacrifica profesia pentru a avea, in plan material, ceva mai mult decat ar primi intr-o munca legata de diploma obtinuta.
Problema-i alta. Faptul ca tineri bine pregatiti incearca sa plece din tara poate fi, intr-un fel, chiar un lucru bun. Poate ca, daca reusesc profesional, se vor reintoarce candva si vor aplica, aici, ceea ce au invatat pe unde au umblat. Cei care, insa, se arunca acum in cursa pentru mai multi bani, ocupand posturi ce nu necesita mai mult decat o diploma de liceu, fiindu-le inutila invatatura lor inalta, nu se vor mai reintoarce nicicand pe vechile pozitii. Si nu pentru ca nu vor mai vrea, ci pentru ca nu vor mai putea. Fiinca se vor deprofesionaliza. Ce castiga ? Desigur, niste bani in plus, pe care, in posturile lor de cercetatori, ingineri, profesori, acum nu-i pot castiga. Pretul platit este insa imens.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
