Soluţia invocată din nou este trecerea sistemului bancar lastandardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) - dejafolosite în paralel de marea majoritate a băncilor, dar care nu vaavea însă loc mai devreme de 2012, conform deciziei luate de BNR şiMinisterul Finanţelor şi asumată prin acordul cu FMI.
"IFRS permite scoaterea în afara bilanţului a unor credite încondiţiile stabilite de bancă pe baza raţiunilor economice:costuri, probabilitate de recuperare etc. Acum trebuie să lepăstrezi în bilanţ, provizionate, până la epuizarea căilor legalede recuperare, chiar dacă ştii că probabilitatea de recuperare estezero. Trecerea la IFRS ar ajuta la «curăţarea» bilanţurilor decredite neperformante şi costuri inutile", a declarat VladimirKalinov, vicepreşedinte executiv al Raiffeisen Bank responsabil cudivizia Risc.
În acelaşi timp, el contestă tratamentul actual al dobânzilorpenalizatoare la creditele restante. "Practic acum, prin acumulareade dobânzi care au şanse foarte mici să fie plătite, are loc ocreştere artificială a activelor şi a veniturilor, compensată deprovizionarea cu 100% a acestor dobânzi. Inclusiv din perspectivainvestitorului sau a analistului extern, portofoliile băncilorromâneşti vor părea că se înrăutăţesc, deşi în fond este vorba deun «lest» pe care standardele RAS (contabilitatea românească) nefac să îl tragem după noi", spune oficialul Raiffeisen.
În prezent, conform Regulamentului 3/2009 emis de BancaNaţională, băncile sunt obligate să ţină creditele în bilanţ,provizionate, până la epuizarea căilor legale de recuperare sauîndeplinirea termenului de prescripţie, ori până când drepturilecontractuale aferente respectivului credit au fost transferatealtei entităţi.
Ca atare, soluţia folosită frecvent de mai multe bănci începândde anul trecut a fost cesionarea de portofolii de credite inclusivpe companii din acelaşi grup, evitând să "şteargă" creditele pentrucare sunt probabilităţi foarte mici de recuperare. Agravarea crizeişi reducerea şanselor de recuperare fac ca transferul creditelor cuprobleme către firme specializate să devină din ce în ce maidificil.
"Epuizarea căilor legale de recuperare este o regulă foartelargă, teoretic ele neputând fi epuizate niciodată. Chiar dacă seajunge în executare silită, este foarte greu de dovedit că nu semai poate urmări nimic", susţine un bancher.
Altul consideră însă că cerinţa BNR de a cere păstrareacreditului în bilanţ până la epuizarea căilor legale este "o dovadăde înţelepciune", iar operaţiunea de "write-off" nu ar trebui săaibă loc decât la lichidarea companiei în cauză.
"Nici în Vest nu se face write-off imediat, se provizionează şise urmăreşte creanţa până când chiar nu mai ai soluţie. Până laurmă, tot te costă chiar dacă o scoţi din bilanţ pentru că apare încontul de profit şi pierdere", afirmă un bancher de top 10.
Cert este că provizioanele au crescut galopant în ultimul an şijumătate, ajungând în aprilie la un volum de 17,8 miliarde de lei(4,2 miliarde de euro), cu peste 60% mai mare decât în urmă cu unan. În acelaşi timp, creanţele scoase în afara bilanţului chiar auscăzut uşor în acelaşi interval, situându-se în martie la aproape2,4 miliarde de lei.
Totuşi, Regulamentul 18/2009 privind cadrul de administrare aactivităţii instituţiilor de credit face mai multe referiri laopţiunea de scoatere a unor credite neperformante în afarabilanţului, însă bancherii nu consideră lămuritoarereglementările.
"Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şiprocese adecvate pentru a asigura că nivelul provizioanelor şi alactivelor scoase în afara bilanţului reflectă aşteptări realiste cuprivire la rambursare şi recuperare. Instituţiile de credittrebuie, periodic, să revizuiască activele problemă la nivelindividual sau la nivel de portofoliu pentru creditele cucaracteristici omogene şi să realizeze clasificarea activelor,provizionarea şi, după caz, scoaterea acestora în afarabilanţului", se spune în regulamentul BNR.
Nu ar fi prima dată când experţii în reglementare ai BănciiNaţionale şi responsabilii instituţiilor de credit nu sunt peaceeaşi lungime de undă, inclusiv din cauza unor probleme decomunicare. În prezent, pe piaţă există percepţia că BNR nu lasă lalatitudinea fiecărei bănci ştergerea datoriei unui client, ciimpune epuizarea căilor legale de recuperare a creanţei.
Standardele internaţionale de raportare permit write-off-ul pebaza unor raţiuni economice stabilite de bancă - probabilitate derecuperare, costuri.
În aceste condiţii, bancherii aşteaptă de la BNR măcar definireamai clară a condiţiilor în care pot şterge credite din bilanţ, dacănu chiar permisiunea de a stabili fiecare criterii interne pentruastfel de operaţiuni.
"Menţinerea acestor active în portofoliile băncii nu face decâtsă deterioreze indicatorii şi să menţină un nivel ridicat de activeteoretice. În contextul în care apetitul investitorilor este extremde scăzut pentru cesiunea de creanţe, vom avea volume importante de«active toxice» acumulate în urma crizei, care vor fi purtate pânăla identificarea unui posibil cumpărător", susţine un bancher.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
