Pe 31 martie, BNR a redus dobânda de referinţă la 2%, dar în acelaşi timp a pus punct şi unui ciclu de şase ani, în care a coborât rata de la 10,25% (august 2008) până la 2% (martie 2015). Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a lăsat să se înţeleagă că ciclul de reducere a dobânzii de politică monetară s-a încheiat şi este puţin probabil ca BNR să mai umble la acest instrument de politică monetară.
BNR va avea miercuri o nouă şedinţă de politică monetară. De acum înainte, Banca Naţională se va uita la rezervele minime obligatorii, adică la banii pe care băncile trebuie să-i lase la BNR din totalitatea depozitelor pe care le atrag. În acest moment, rata rezervei mininime obligatorii este de 14% la valută şi 10% la lei. Conform estimărilor, sumele pe care le au băncile la BNR sunt de aproximativ 3 miliarde de euro şi 16 miliarde de lei.
BNR ar vrea să le dea o parte din bani înapoi băncilor, dar cum să procedeze ca aceşti bani să nu plece din România, în rambursarea liniilor de finanţare de la băncile mamă? Când BNR a redus rezervele la valută, banii au plecat din ţară, doar pentru simplu fapt că băncile nu mai aveau ce să facă cu ei aici, fiind deja pline de lichiditate. Problema este că această lichiditate nu este împărţită uniform: unele bănci au prea multă , iar altele prea puţină.
De la jumătatea anului trecut, BNR a descins ca DNA-ul în bilanţurile băncilor şi i-a pus pe bancheri să scoată la suprafaţă creditele ascunse prin sertare, să le provizioneze şi să-şi asume pierderile. Sunt bănci cărora aceste provizioane le-au mâncat din lichiditate şi din capital, şi acum caută alte surse de finanţare şi de acoperire a minusului. Eliberarea unor sume de bani din rezerve ar putea acoperi acest gol, în condiţiile în care acţionarii nu mai sunt dispuşi să vină din nou cu “fresh money”.
BNR se grăbeşte şi pune presiune pe bancheri să cureţe creditele neperformante acumulate în criză , astefl încât sistemul să reia creditarea şi să intre din nou pe plus. Conform estimărilor firmelor de audit, în acest an credite neperformante de 7 miliarde de euro vor fi scoase la vânzare de către bănci.
De câteva luni, BCR, cea mai mare bancă din sistem, se pregăteşte pentru cea mai mare operaţiune de curăţenie, pachetul de credite nepreformante putând ajunge chiar la peste 3 miliarde de euro dintr-o singură tranzacţie. De asemenea, celelelalte bănci se grăbesc să-şi împacheteze şi ele neperformantele ascunse prin birouri.
Din 7 miliarde de euro credite neperformante, cât ar putea să iasă la vânzare pe piaţă, băncile vor recupera între 1 şi 1,5 miliarde de euro. Diferenţa de bani se regăseşte în provizioane făcute pe seama clienţilor buni, în pierderi şi în capital.
Reducerea rezervelor minime obligatorii ar acoperi o parte din lichiditate, astfel încât băncile să nu mai fie nevoite să ceară din nou linii de finanţare de la acţionari.
Dacă BNR a pus punct ciclului de reducere a ratei dobânzii de referinţă , ce ar putea să facă în continuare pentru economie, companii, şi persoane fizice, adică pentru cei care au credite la bancă? Să scadă cursul leu/euro. Aşa cum scăderea dobânzii la lei a redus factura lunară - principal plus dobândă pentru cei care au împrumuturi în lei, o scădere a cursului cu 5% sau chiar cu 10% ar elibera noi bani.
Dacă cineva se întreabă de unde vine această creştere a consumului de un an şi jumătate, un răspuns îl găsim în scăderea dobânzilor la lei, care a lăsat în conturile companiilor şi în portofelele persoanelor fizice “ceva lei”. Dacă aveţi curiozitatea, să calculaţi cât plăteaţi atunci când dobânda la BNR era 5,25%, iar ROBOR-ul era cotat la 5-6%, şi cât plătiţi acum, când ROBOR-ul e 1,5% la trei luni şi 2% dobânda la BNR. Asta presupunând că banca şi-a păstrat marja. Dacă BNR ar împinge cursul spre 4,2 lei pentru un euro sau chiar 4 lei pentru un euro, s-ar elibera câteva sute de milioane de euro pentru companii şi populaţie, care ar fi echivalentul unei majorări salariale sau a unei reduceri de TVA.
România nu are o problemă în acest moment cu finanţarea externă, nici cu acoperirea deficitului de cont curent, iar o scădere a cursului valutar nu ar fi o problemă. Dar bineînţeles că BNR îşi ştie socotelile, dar economia, companiile şi populaţia au nevoie de un nou stimul, pentru a duce următorii doi ani şi a susţine cererea, care s-a uscat în criză.
