Anul trecut, banca regională New York Community Bancorp, specializată pe creditarea investiţiilor imobiliare în New York, era considerată a fi una din câştigătoarele minicrizei bancare din primăvară, din SUA. S-a extins în grabă prin înghiţirea pierzătorilor, aşa cum au făcut colegele mult mai mari, printre care JPMorgan. Acum, pierderile financiare, prăbuşirea pe bursă şi multiplele retrogradări de rating cu care se confruntă NYCB sunt pentru pieţe şi analişti semne că în sistemul bancar american creşte riscul înmulţirii falimentelor.
Dacă în primăvară furtuna bancară a fost provocată de start-up-urile de tehnologie, care, pentru că nu mai aveau acces la credit ieftin şi ardeau lichiditate pentru a supravieţui, şi-au golit depozitele bancare, de data aceasta toxice au devenit investiţiile în sectorul imobiliar, mai ales cele din segmentul clădirilor de birouri. Ambele sectoare sunt victimele directe ale creşterilor de dobândă prin care banca centrală americană a luptat cu inflaţia.
Silicon Valley Bank, bancă regională dar proeminentă, rămasă fără depozite, a încercat anul trecut să facă rost de lichiditate vânzând obligaţiuni devalorizate prin creşterea dobânzilor. Rezultatul au fost pierderi de aproape 2 miliarde dolari care i-au înspăimântat pe clienţi. Este unul din motivele pentru care despre 2023 se spune că este anul în care americanii aproape că şi-au pierdut încrederea în bănci.
În primăvară, şocul provocat de colapsul SVB şi de falimentul altor două bănci regionale părăsite de clienţi a fost împiedicat să se transforme într-o criză mai mare de mobilizarea cu credite şi garanţii pentru băncile în pericol a coloşilor bancari americani şi mai ales de guvern şi alte autorităţi federale, care au intervenit prin garantarea în totalitate a depozitelor constituite la acele instituţii de credit. A fost creat astfel un precedent. Tot atunci, analiştii au avertizat că este abia începutul unor vremuri cu multă durere pentru băncile mici americane. Iar turbulenţele din prezent din sectorul imobiliarelor par mai grave şi mai întinse decât cele din primăvara anului trecut. NYCB poate confirma.
Visele ei de mărire s-au transformat în coşmar, după cum scrie The New York Times. Achiziţionarea de active de miliarde de dolari ale Signature Bank, când aceasta s-a prăbuşit anul trecut sub efectul exodului deponenţilor înspăimântaţi de colapsul SVB, a contribuit la problemele creditorului. În timpul crizei bancare din primăvară, NYCB s-a repezit după pradă, cumpărând o mare parte din afacerea acesteia. În prezent, plăteşte scump această decizie. Durerea provine în mare parte din turbulenţele de pe piaţa imobiliară comercială. NYCB, care operează peste 400 de sucursale sub diferite mărci, inclusiv Flagstar Bank, a recunoscut că din cauza acestora are pierderi în creştere.
Banca a declarat că noile sale dimensiuni de după achiziţia Signature Bank i-au accelerat problemele, forţându-o să păstreze mai mulţi bani în rezervă, limitându-i profitabilitatea şi determinând-o să ia în considerare vânzarea activelor cu probleme mai devreme decât ar fi preferat. Investitorii au penalizat-o pentru veste încercând să scape de acţiunile sale, acestea pierzându-şi rapid 60% din valoare. Banca a încercat să proiecteze stabilitate, dar dacă eforturile sale sunt suficiente rămâne de văzut. Directorii de la NYCB, care cu doar o săptămână şi ceva în urmă aveau reţineri în a face publice finanţele băncii, au deschis între timp condicile şi au prezentat planuri de redresare în cadrul unei conferinţe publice.
Banca a numit un nou preşedinte executiv, pe Alessandro DiNello, care a condus Flagstar înainte ca NYCB să o cumpere în 2022. La conferinţă, DiNello a spus că el şi directorul executiv al NYCB, Thomas R. Cangemi, vor face din nou compania sănătoasă financiar. Banca este veche de 164 de ani. „Această companie are o bază solidă, lichiditate bună şi o bază de depozite puternică, ceea ce îmi oferă încredere în calea noastră de urmat“, a spus DiNello. El a explicat că NYCB ia în considerare să strângă mai mulţi bani sau să vândă din active şi că banca va folosi orice venit înainte de impozitare pentru a-şi construi rezerve. „Dacă trebuie să ne micşorăm, atunci ne vom micşora“, a asigurat DiNello. „Dacă trebuie să vindem active nestrategice, atunci o vom face.“
Cu toate acestea, aşa cum apreciază analiştii de la UBS, „mai lipsesc câteva informaţii“, inclusiv detalii despre modul în care banca intenţionează să-şi finanţeze datoriile pe termen lung.
Datele publicate de bancă arată că depozitele sale au fost constante până marţea trecută, deşi nu este clar dacă acest lucru s-a datorat banilor suplimentari de la clienţi sau banilor transferaţi de la alte bănci.
Necazurile de la NYCB arată terenul relativ instabil pe care îl ocupă multe bănci regionale şi locale. Spre deosebire de JPMorgan, Bank of America şi alţi giganţi bancari, care au mai multe direcţii de afaceri, creditorii mici şi mijlocii operează în doar câteva segmente şi se pot sufoca dacă împrumuturile devin toxice toate dintr-o dată. Acest lucru le expune la o volatilitate cu care cele mai mari bănci din ţară se întâlnesc rareori.
Unele dintre problemele NYCB au început în primăvara anului trecut, când SVB a făcut implozie, declanşând un miniefect de contagiune între creditorii regionali care a dus la închiderea Signature şi s-a încheiat cu vânzarea First Republic Bank către JPMorgan. În martie, Federal Deposit Insurance Corporation, un organism de reglementare bancar, a confiscat efectiv Signature şi a scos la licitaţie diferite părţi ale afacerii acesteia.
Prin intermediul subsidiarei Flagstar, NYCB a făcut cea mai agresivă ofertă – una care ar permite guvernului să suporte cea mai mică pierdere pe termen scurt – şi a câştigat, chiar dacă şi alţi creditori mai mari au concurat. Banca a cumpărat aproximativ 13 miliarde dolari din ceea ce erau în principal împrumuturi comerciale din portofoliul Signature, precum şi 34 miliarde dolari în depozite. Pe 31 ianuarie, directorii NYCB au declarat că achiziţia Signature a consolidat banca prin adăugarea de „depozite cu costuri reduse“ şi a unei afaceri profitabile care furnizează servicii bancare companiilor mijlocii şi familiilor bogate. Dar achiziţia a introdus instituţia de credit şi într-o categorie de reglementare – a jucătorilor cu active de 100 miliarde dolari sau mai mult – care a forţat-o să-şi mărească rezervele mai repede decât ar fi fost obligată ca bancă mai mică.
Înghiţirea activelor Signature a avut sens pentru NYCB, deoarece cele două bănci operau pe multe pieţe comune. Dar când a făcut acest lucru încă mai integra active noi şi vechi din achiziţia Flagstar, unul dintre cei mai mari furnizori de credite ipotecare rezidenţiale din ţară. În acelaşi timp, piaţa imobiliară începea să afişeze crăpături ca urmare a creşterilor dobânzilor şi a golirii de oameni a birourilor în şi după pandemie. Acest lucru pune în pericol o mare parte din portofoliul Signature, care conţine împrumuturi mai vechi făcute într-un mediu economic diferit. Este posibil ca unele dintre aceste împrumuturi să fie refinanţate la dobânzi mai mari decât cele iniţiale, iar altele s-ar putea transforma în pierderi. „Ar fi trebuit să anticipeze ce va veni? Da“, crede Todd Baker, expert în domeniul bancar şi financiar la Centrul Richman de la Universitatea Columbia. „Mi se pare clar că ei chiar nu ştiau cât de repede vor trebui să se adapteze.“
