Legislaţia privind obligaţiunile ipotecare (aşa-numitele covered bonds) – îndelung amânată de autorităţi, dar pe care băncile o percep ca o soluţie de finanţare pe termen lung - a fost finalizată, un proiect de ordonanţă de guvern fiind pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerului de Finanţe.
Prima emisiune de obligaţiuni ipotecare ar putea avea loc spre jumătatea anului, deoarece după intrarea în vigoare a noii legislaţii este nevoie şi de reglementări secundare emise BNR, care să stabilească modul de aplicare a legii. Banca centrală este instituţia care se ocupă cu autorizarea emisiunilor de obligaţiuni şi cu supravegherea emitentului.
„BNR stabileşte prin reglementări condiţiile şi procedura pentru obţinerea autorizaţiei de a efectua o emisiune de obligaţiuni garantate cu creanţe, documentaţia care trebie să însoţească cererea, precum şi termenul de soluţionare a acesteia. (...) BNR va emite reglementări în aplicarea prezentei ordonanţe în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia“, potrivit proiectului publicat pe site-ul Ministerului Finanţelor.
Consiliul BNR aprobase la finalul anului trecut proiectul de ordonanţă privind emisiunile de obligaţiuni ipotecare, iar în toamna trecută proiectul fusese dezbătut de bancheri şi de oficialii BNR.
România are şi în prezent o lege a obligaţiunilor ipotecare, emisă în 2006, dar care nu a fost folosită de vreo bancă pentru a mobiliza resurse pe termen lung prin astfel de titluri.
Discuţia privind o nouă lege a obligaţiunilor ipotecare durează de câţiva ani, fiind o consecinţă a crizei care a readus în atenţia băncilor problema resurselor. Dacă anterior crizei băncile nu aveau nicio motivaţie de a lupta pentru reglementarea unei pieţe a obligaţiunilor ipotecare, când resursele externe au devenit mai scumpe şi mai greu de procurat, bancherii au fost nevoiţi să vireze către un nou model de business.
„Diversificarea resurselor folosite de bănci pentru creditarea ipotecară este benefică şi în contextul dezintermedierii financiare pe componenta de valută. (...) Dezvoltarea unei pieţe a obligaţiunilor ipotecare poate conduce la accelerarea creditului ipotecar şi la deblocarea investiţiilor private pe segmentul rezidenţial, cu efecte pozitive asupra creşterii economice“, afirmă Eugen Sinca, analist-şef al BCR.
Bancherii au preferat în trecut să ascută lupta pentru depozite, în aşteptarea unei revizuiri a legislaţiei privind aşa-numitele covered bonds.
Noua legislaţie a fost finalizată abia după implicarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), care s-a dovedit un suporter constant al bancherilor în ultimii ani.
Sergiu Oprescu, preşedintele Alpha Bank, declara în vara anului trecut la ZF Bankers că băncile au propuneri pentru schimbarea legislaţiei pe obligaţiuni ipotecare, dar că procesul prin care trebuie să treacă un proiect legislativ în România este foarte lung.
Noua legislaţie vine în contextul în care bancherii au strâns un portofoliu important de credite ipotecare în ultimii ani. Stocul de credite ipotecare ajunge la peste 40 miliarde de lei (9 mld. euro), fiind dublu faţă de nivelul de la începutul crizei.
Cele mai mari volume sunt cele de ipotecare în euro, dar miza este dezvoltarea pieţei de lei. O masă de credite în lei a început să se construiască în ultimele luni, determinantă pentru această evoluţie fiind trecerea programului guvernamental Prima casă - cel care a salvat vânzările de ipotecare ale băncilor în criză - la varianta exclusiv în lei.
Obligaţiunile ipotecare în lei sunt importante, spun analiştii, chiar dacă piaţa are în acest moment un exces de lichiditate, asigurarea unor surse de finanţare pe termen lung urmând să conducă la scăderea riscurilor şi implicit la marje de dobân-dă mai mici.
„Deşi sistemul bancar înregistrează un exces de lei, sursele de finanţare sunt în continuare dezechilibrate: creditele pe termen lung sunt preponderent finanţate din depozite pe termen scurt. Introducerea legislaţiei cu privire la obligaţiunile garantate cu creanţe este necesară pentru a reduce riscul de maturitate şi, implicit, marjele de dobândă“, afirmă Mihai Pătrulescu, senior economist al UniCredit Ţiriac.
Ce prevede legislaţia:
La momentul includerii în portofoliul de creanţe, nicio creanţă imobiliară nu trebuie să înregistreze întârziere la plată;
pe durata menţinerii în portofoliul de creanţe, o creanţă nu trebuie să înregistreze o întârziere mai mare de 15 zile;
debitorul creanţei trebuie informat că a fost inclus în portofoliul care garantează emisiunea de obligaţiuni;
pot fi incluse în portofoliu creanţele pentru care valoarea creditului nu depăşeşte 80% din valoarea garanţiei;
în cazul creditelor imobiliare comerciale, raportul dintre debit şi valoarea garanţiei nu trebuie să depăşească 60%.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.01.2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
