Cele mai mari creşteri ale remuneraţiilor le-au văzut directorul executiv al băncii franceze Credit Agricole şi cel al băncii elveţiene Credit Suisse, de 43% şi respectiv 28%, potrivit firmei specializate pe analiza remuneraţiilor directorilor de companii şi organizaţii Equilar. Analiza a vizat 14 bănci europene.
Majorarea plăţilor pentru CEO-ul Credit Agricole Jean-Paul Chifflet la 2,8 milioane de dolari a coincis cu revenirea pe profit a băncii după doi ani de pierderi. Totuşi, remuneraţia totală a bancherului păleşte în comparaţie cu cea a lui Stuart Gulliver. El a dus acasă anul trecut 12,7 milioane de dolari, mai mult decât oricare dintre ceilalţi şefi de bănci. Suma include salariul de bază, un bonus sub formă de cash, acţiuni şi alte forme de plată.
Gulliver este urmat îndeaproape de şeful Lloyds Banking Group, Antonio Horta-Osorio, care a primit 12,5 milioane de dolari. Atât bonusurile primite de Gulliver, cât şi cele ale lui Horta-Osorio sunt mult mai mari decât salariile lor de bază, ei obţinând salarii de 1,95 milioane de dolari respectiv de 1,65 milioane dolari, faţă de bonusuri de 2,86 milioane de dolari. Remuneraţia medie a directorilor executivi a fost anul trecut de 8,7 milioane de dolari, în creştere cu 16% faţă de media de 7,5 milioane dolari din anul anterior.
Plăţile totale făcute anul trecut şefului băncii elveţiene Credit Suisse Brady Dougan s-au ridicat la 10,5 milioane de dolari, în creştere cu 28% faţă de 2012. De asemenea, directorul executiv al băncii elveţiene UBS a fost recompensat în total cu 11,6 milioane de dolari.
Banii şi recompensele primite de bancheri stârnesc de multă vreme controverse, care s-au intensificat de la criza financiară din 2008, mai ales în Marea Britanie. Aici şefii unor bănci salvate de guvern, precum Royal Bank of Scotland sau Lloyds, au primit bonusuri uriaşe în ultimii ani.
Decizia Uniunii Europene de a reduce bonusurile plătite bancherilor, limitându-le la suma primită ca salariu fix, a dat naştere unor noi dezbateri, iar cele mai recente rapoarte financiare arată că băncile găsesc metode să ocolească restricţiile prin alte tipuri de recompense.