Aproximativ o treime din totalul gazelor consumate de Europa vine din Rusia, iar o cincime din Norvegia. Alte surse sunt Olanda şi Marea Britanie. UE mizează, de asemenea, pe viitoare importuri de gaze naturale lichefiate (GNL).
„Pe termen scurt, Europa are foarte, foarte puţine mijloace pentru a-şi diversifica importurile de gaze. Din punctul nostru de vedere, Europa va avea nevoie de gazele ruseşti“, a spus Hoeven.
AIE anticipează că importurile anuale de gaze naturale ale Uniunii Europene vor creşte până în 2035 cu aproape 140 miliarde metri cubi, la 450 mld. metri cubi gaze naturale, pe măsură ce producţia europeană va continua să scadă. Totodată, agenţia estimează că SUA vor exporta anual până în 2035 aproape 50 mld. metri cubi de gaze naturale sub formă de GNL.
Importul masiv de gaze naturale din SUA este o alternativă pe care directorul AIE nu o consideră „foarte realistă deoarece gazele încă nu sunt acolo şi vor veni cu un preţ“. Exporturile gazelor norvegiene în Europa vor ajunge, probabil, să scadă până în 2020.
Gazele naturale ruseşti ar putea fi înlocuite cu cele din Azerbaidjan şi Kurdistan, cu exporturi mai mari de GNL din SUA, Africa şi din bazinele din estul Mediteranei, dar şi cu producţia europeană de gaze de şist. Cu toate acestea, analiştii se aşteaptă ca Rusia să-şi menţină şi chiar să-şi întărească poziţia de furnizor important de gaze naturale pentru Europa.
„Gazul rusesc rămâne competitiv în faţa celorlalte alternative şi va continua să fie piatra de temelie a aprovizionării europene. Perspectiva noastră pe termen lung este că relaţia energetică dintre Europa şi Rusia va continua din necesitate“, potrivit unui raport al firmei britanice de consultanţă Wood Mackenzie.
