Turbulenţe în ţări precum Venezuela, unde China a lăsat cu împrumut 65 mld. dolari în ultimul deceniu, a determinat recalibrarea nivelului de risc pentru iniţiativa comercială şi economică „One Belt, One Road“ a Chinei în ţările emergente, spun experţii.
Această iniţiativă de politică externă a preşedintelui Xi Jinping are ca scop un nou val de creştere mondială provocat de căi ferate şi drumuri care leagă unele dintre cele mai sărace regiuni, precum estul Indiei, Africa şi Asia Centrală. Planul a fost comparat cu Planul Marshall din anii 1950, prin care SUA au ajuta la reconstrucţia economiei europene devastată de război, şi este interpretat ca primul efort concentrat al Chinei de a deveni centrul evoluţiilor mondiale în timp ce SUA, conduse de preşedintele Donald Trump, renunţă la rolul principal de pe scena globală.
Guvernul chinez a anunţat proiecte de peste 900 de miliarde de dolari, dintre care unele sunt deja în desfăşurare. Cea mai mare parte a finanţării ar trebui să vină de la băncile partidului şi de la băncile comerciale. Însă iniţiativa este ţinută în mişcare mai mult dorinţa Chinei de a-şi întări influenţa globală, adică de politică, decât de concentrarea pe cererea reală pentru infrastructură, cred analiştii agenţiei de rating Fitch.
Aceasta înseamnă că băncile finanţatoare riscă să se împotmolească în proiecte în care logica de business şi cererea pentru drumuri şi poduri se subordonează motivelor politice.
„Lipsa de imperative comerciale din spatele acestor proiecte înseamnă că este foarte nesigur dacă veniturile viitoare din proiectele vor fi suficiente pentru acoperirea completă a rambursărilor către creditorii chinezi“, arată o analiză a Fitch.
Ratingurile ţărilor unde China are planuri mari de infrastructură pot fi un indicator al siguranţei proiectelor. Cele mai multe dintre aceste ţări au calificativele din categoria speculativ, iar unele, printre care Laos, nu au rating deloc.
Laos va primi o linie ferată de mare viteză care va costa şapte miliarde de dolari, sumă echivalentă cu mai mult de jumătate din PIB-ul acelei ţări.
Băncile se vor expune la active riscante în timp ce poartă şi povara creditelor neperformante de acasă.
Investiţiile chinezeşti s-au mai lovit de astfel de probleme. Anul trecut, China a fost forţată să renegocieze împrumuturi de miliarde de dolari acordate Venezuelei, economie împinsă în pragul colapsului de prăbuşirea preţurilor petrolului.
„Venezuela a expus riscurile pentru planul Chinei. După acest caz, a fost o perioadă în care ideile au fost regândite“, spune Shen Jianguang, economist şef la Mizuho. El a remarcat că de atunci au fost anunţate mai puţine proiecte. „Dar chiar dacă aceste acorduri sunt semnate cu statele, ce se va întâmpla dacă un stat intră în criză?“
Proiecte de linii feroviare de mare viteză în Indonezia şi Thailanda s-au blocat din cauza unor probleme politice şi a lipsei de acord în privinţa finanţării, potrivit Standard Chartered.
