În 2015, PIB-ul Irlandei a explodat cu 26%, cel mai mare salt înregistrat în Europa postbelică, iar de atunci economia irlandeză se află constant în fruntea UE la creştere şi prosperitate teoretică. Cifrele mari sunt o amăgire deoarece reflectă în cea mai mare parte transformarea economiei irlandeze într-un paradis corporate unde marile corporaţii, mai ales din industria de tehnologie, îşi mută sediile şi îşi transferă capitalurile.
Astfel de activităţi nu creează locuri de muncă sau producţie, însă îngraşă statisticile. Reversul medaliei se vede acum. Munca de acasă, o tendinţă care a prins contur în pandemie şi s-a amplificat la companiile tech, face ca modernele clădiri de birouri care au luat locul docurilor în paragină ale Dublinului se se golească deoarece rămân fără clienţi. Proprietarii lor s-au trezit în faţa falimentului.
Capitala Irlandei se confruntă cu o criză imobiliară care loveşte investitori precum Pimco. Peste Marea Nordului, în Danemarca, producătorul farma Novo Nordisk a crescut mai mare decât economia în care s-a născut, îngrăşat cu profiturile făcute din vânzarea de medicamente de slăbit, la mare căutare mai ales în SUA. Novo Nordisk a devenit rapid cea mai valoroasă companie europeană, dar distorsionează economia daneză aducând acolo miliarde de dolari, pentru care sunt plătite taxe.
Convertite în coroane daneze, aceste sume împing în sus valoarea monedei naţionale, ceea ce a permis băncii centrale să ţină dobânzile mai jos decât ar fi făcut-o în alte condiţii. Toate lucrurile acestea ar putea să pară mană cerească pentru economia daneză într-o Europă cu creştere economică anemică, ameninţată de inflaţie şi război şi cu credit scump. Sectorul farma a contribuit anul trecut cu până la 96% la creşterea PIB-ului danez.
Iar aici se acunde un pericol, spun analiştii, care au şi un nume pentru acesta: capcana Nokia. Adică supradependenţa unei economii de o singură companie - în cazul Nokia cea a Finlandei – sau de un singur sector. După ce uriaşul producător de telefoane mobile a căzut pradă propriei ignoranţe, refuzând să vadă evoluţia tehnologiei, pentru economia finlandeză a urmat un deceniu pierdut. În Ungaria, guvernul premierului Viktor Orban reindustrializează accelerat ţara, insistând pe supradezvoltarea industriei auto cu ajutorul marilor producători de maşini germani şi a furnizorilor chinezi.
Acest lucru i-a permis lui Orban să-şi îndeplinească promisiunea electorală făcută în 2008 de a crea în zece ani un milion de locuri de muncă. Unele statistici arată că obiectivul a fost chiar depăşit. Orban se laudă că aceste locuri de muncă sunt ale ungurilor. Însă realitatea economică este mai complicată. Contribuţia industriei auto la PIB-ul Ungariei a crescut de la 10% în 2012 la 20% şi se îndreaptă spre 30%. Sectorul produce 90% din exporturile ţării.
Ungaria pare că a căzut în capcana Nokia, însă nu depinde de o singură companie, ci de un uriaş sector în creştere. În Ungaria nu se produc doar maşini, ci şi componente şi, mai important, bateriile electrice fără de care electromobilitatea, adică ceea ce este văzut ca viitorul industriei auto, nu se poate dezvolta. Efectele unei astfel de dependenţe s-au văzut clar în deceniul trecut, când constructorii auto germani au oprit producţia la fabricile ungare, anemiind economia.
S-a spus atunci că ar fi o pedeapsă dată de fostul cancelar german Angela Merkel Ungariei pentru derapajele antidemocratice. Atunci întreaga industrie auto europeană a avut probleme. La fel a fost şi după pandemie. Orban a promis că abia anul acesta va fi unul al revenirii economice. Analiştii unguri se întreabă acum dacă nu cumva Ungaria este condamnată să rămână linia de asamblare a Europei, după cum scrie Daily News Hungary.
O China a Europei. Companiile industriale străine sunt încă atrase în Ungaria de forţa de muncă mai ieftină decât în alte părţi. Costul cu forţa de muncă este în continuare unul dintre cele mai mici din UE, în pofida majorărilor salariale semnificative din ultimele luni. Indicatorul, pentru Ungaria, este de 3,5 ori mai mic decât cel pentru Danemarca, patria Novo Nordisk.
Companiile străine sunt ajutate să aleagă această ţară şi de ajutoarele generoase de stat. Într-un fel, locurile de muncă create de companiile străine sunt plătite de guvern. Pentru zonele rurale, aceste locuri de muncă sunt vitale. O analiză din 2022 a Telex.hu a găsit că în 170 de localităţi 10% din populaţie lucrează la liniile de asamblare. Între timp, alte companii şi-au construit fabrici în Ungaria sau au în plan acest lucru. Procentul ar trebui să fie mai mare în prezent.
Cum Ungaria, la fel ca toată regiunea, se confruntă cu penurie de forţă de muncă, companiile şi guvernul recurg la importul de muncitori. În ianuarie, numărul acestora, cunoscuţi ca muncitori oaspeţi, a depăşit probabil 100.000. Şi pentru ei guvernul a plătit subvenţii ca să atragă investiţii. În ultimii doi ani, numărul de muncitori străini a crescut cu 1.000 pe lună. Cea mai mare parte a lor sunt asiatici.
Guvernul s-a angajat să restricţioneze numărul acestora şi domeniile în care se pot angaja. Un astfel de model economic poate fi nesustenabil. Liniile de asamblare aduc valoare adăugată mică, ceea ce înseamnă standarde de trai în creştere lentă, iar locurile de muncă pe care le oferă pot fi precare. Pentru astfel de munci, roboţii pot lua oricând locul oamenilor. Un mare investitor chinez care-şi face fabrică în Ungaria a spus din start că mizează pe robotizare. Dar până îi sunt gata roboţii, va folosi muncitori chinezi.
