Dacă sistemul bancar Italian cade, şocurile vor fi simţite în toată Europa, problema datoriilor Greciei n-a fost nici pe departe rezolvată, Marea Britanie va începe negocierile pentru ieşirea din UE, iar populiştii stau la pândă pentru alegerile din Germania şi Franţa. Europa nu va respira uşurată nici în 2017.
Anul 2017 ar putea aduce prăbuşirea zonei euro, scrie economistul Joseph E. Stiglitz în revista Fortune. Abia anul acesta PIB per capita din zona euro a revenit la nivelul de dinaintea crizei. Se spune că Spania şi-a revenit frumos, deşi rata şomajului este încă dureros de ridicată, mai ales în rândul tinerilor. Grecia a rămas împotmolită într-o depresiune economică severă. Creşterea economică din uniunea monetară a fost în ultimul an anemică, de 1,6%, însă acest nivel este dublu faţă de cel din perioada 2005-2015. Istoricii vorbesc deja de un deceniu pierdut pentru zona euro şi s-ar putea ca în cuând să scrie şi despre ultimul deceniu.
Zona euro a fost creată pornind de la ideea că dacă guvernele nu încurcă lucrurile, dacă ţin deficitele bugetare sub 3% din PIB, datoria la sub 60% din PIB şi inflaţia anuală sub 2% din PIB, piaţa va asigura creşterea şi stabilitatea. Însă dezechilibrele dintre statele periferice şi cele din miezul uniunii monetare au început să devină evidente încă de la introducerea euro. Criza le-a amplificat. S-a sperat că disciplina bugetară va duce la convergenţă, dar efectul tratamentului de după criză a fost divergenţa - ţările bogate au devenit şi mai bogate, iar cele sărace şi mai sărace.
Piaţa unică a făcut mai uşor ca banii să fie scoşi din băncile statelor slabe, forţând aceste bănci să restrângă creditarea. Forţele celor slabi s-au redus şi mai mult.
Euro a distrus două instrumente esenţiale pentru ajustare, cursul de schimb şi dobânzile, şi nu a adus nimic în schimb.
Euro a fost introdus pentru a aduce prosperitate în Europa. După criză grecii, spaniolii şi portughezii şi-au ales la guvernare partide care au promis opoziţie faţă de austeritatea promovată de statele excedentare. În Grecia chiar şi partidul care a promis înlăturarea austerităţii este acum puternic criticat pentru că nu-şi respectă angajamentele. Negocierile dintre creditorii internaţionali şi guvernul elen privind transferarea fondurilor de bailout s-au împotmolit anul acesta. Grecia va rămâne dependentă de sprijinul zonei euro timp de cel puţin o generaţie, apreciază unii analişti. În Europa este vizibil un mare deficit de solidaritate, dar şi de democraţie. Reformele aplicate după criză sunt prea modeste şi vin prea târziu.
Euractiv menţionează incertitudinile politice “pe steroizi” printre pericolele care ameninţă economiile europene. Oamenii nu mai au încredere în politicienii tradiţionali. Acest lucru a fost clar în referendumul constituţional italian, pierdut de premierul Matteo Renzi. Acesta a demisionat. Acutizarea problemelor din sistemul bancar ar perturba şi mai mult politica din Italia. Mulţi italieni de rând şi-au investit economiile în băncile ţării lor.Banca Monte dei Paschi di Siena este în pragul falimentului. Incertitudinile înconjoară alegerile din 2017 din Olanda (martie), Franţa (mai) şi Germania (septembrie).
Apoi sunt negocierile privind Brexitul, care ar trebui să înceapă în martie. Cum va reuşi premierul britanic Theresa May să asigure că companiile şi nu oamenii îşi vor păstra libertatea de mişcare? Mulţi dintre imigranţii din Marea Britanie au venit din Europa de Est, inclusiv din România.
Preşedintele ales al SUA Donald Trump a promis că va introduce bariere comerciale pentru a proteja fabricile şi locurile de muncă din ţara sa. Alte state ar putea răspunde cu restricţii similare, iar protecţionismul comercial nu va face bine zonei euro. Germania este motorul de creştere economică al zonei euro, dar depinde de exporturi.
