Pentru ca preturile au crescut vertiginos pe pietele de materii prime si marfuri, analistii economici declara in cor ca fenomenul este rezultatul unor strategii speculative.
Unul dintre analistii care este foarte putin probabil sa nu fie crezut este Warren Buffett, influentul investitor american, care a spus la adunarea generala anuala a conducerii grupului Berkshire Hathaway, ce a avut loc luna trecuta, ca "precum majoritatea evenimentelor de pe pietele de capital, acesta a fost condus la inceput de legile economice dupa care la un moment dat a fost influentat puternic de speculatii", scrie Financial Times
Previziunile vanzatorilor de titluri s-au dovedit corecte cand pietele metalelor si energiei au fost dominate de incurcatura creata de vanzarea globala de active financiare urmata de scaderea preturilor. Ca rezultat bursele s-au inchis sub presiune.
Poate fi aceasta agitatie dovada ca cea mai mare vanzare de titluri de materii prime pe un interval de trei decenii s-a incheiat?
Pentru multi ani a existat o exuberanta irationala legata de pietele de materii prime si marfuri. In urma cu doi ani, cand se aflau la apogeu, preturile cuprului si zincului ajunsesera la 8.800 dolari (6.900 euro), respectiv 4.000 dolari (3.100 euro) pe tona, dublul nivelului din anul precedent; pretul petrolului a ajuns la mai mult de 75 de dolari barilul, iar aurul si argintul au ajuns la niveluri nemaintalnite din 1980, cand s-a demascat complotul de inundare a pietei argintului.
"Originile superciclului se gasesc in mare parte in cerere dar, de asemenea, si in penuria de resurse ieftine si in cresterea continua a costurilor operatiunilor", argumenteaza Alan Heap, analist la Citigroup.
Cei care invoca mentinerea nivelului ridicat al preturilor pentru cat mai mult timp aduc ca argument consumul in crestere de materii prime al Chinei care preia primul loc in topul consumatorilor de la SUA.
"Pietele resurselor reactioneaza peste masura la aceasta schimbare, creand un boom al preturilor, dar teoria fundamentala ramane neatinsa", mai spune Heap.
Actuala crestere a preturilor, al carei inceput multi il dateaza la sfarsitul anului 1999, cand aurul si petrolul au parasit nivelul scazut la care s-au aflat timp de 25 de ani, s-a extins si in sectorul speculativ al pietelor de capital, cu sute de prospectori minieri si petrolieri care obtin milioane de dolari de la investitorii care primesc doar promisiunea gasirii unor noi zacaminte de resurse.
Jeffrey Currie, director de cercetare la banca Goldman Sachs, crede ca scaderea pe termen scurt a preturilor materiilor prime nu anunta incheierea trendului de crestere a preturilor atat timp cat cererea continua sa depaseasca oferta. Conform acestei teorii, el crede ca boom-ul poate dura inca 10-15 ani.
"Pregatirea pentru exploatare dureaza intre sapte si zece ani pentru un camp petrolier si intre cinci si sapte ani pentru un zacamant de cupru, asa ca efectele noilor investitii de astazi le vom vedea abia peste un deceniu, timp in care rezervele raman scazute", spune Currie.
" Acum platim pretul unei lipse de investitii de 20 de ani in infrastructura de productie", adauga el.
Cu toate ca marile companii miniere si petroliere cresc cheltuielile de explorare si de dezvoltare a proiectelor, preturile de baza ale resurselor cresc mai repede decat rata de investitie a companiilor din bransa.
Teoria conform careia limitarea resurselor a produs mai degraba o schimbare structurala decat ciclica in pietele de materii prime este adoptata si de Fatih Birol, economist-sef la International Energy Agency.
El arata ca productia si rezervele zonelor traditionale de productie din marea Nordului si Golful Mexic au scazut. Restul resurselor se gasesc in zone dificile si periculoase.
"Lumea se bazeaza mai mult pe companiile nationale petroliere pentru cresterea viitoare a rezervei de petrol, ceea ce aduce un risc in plus pentru tarile din Organizatia de cooperare economica si dezvoltare", spune Birol.
Ca si industria petroliera, marile companii listate din SUA, Canada, Marea Britanie, Australia si Africa de Sud trebuie sa caute noi zone de prospectare din moment ce productia zonelor pe care s-au bazat pana acum a scazut. Productia de aur in Africa de Sud, cel mai mare producator din lume, este la cel mai mic nivel cunoscut din 1924 pana in prezent.
Oricum, tensiunile geopolitice grabesc mai tare cautarea de noi resurse.
Valul nationalizarii resurselor in America Latina, taxele de minerit dezavantajoase din Mongolia, care detine cel mai mare depozit de aur si cupru neexploatat din lume, si instabilitatea unor zone bogate in resurse din Africa au un impact deosebit.
Spre exemplu, in Zimbabwe, presedintele Robert Mugabe cere drept conditie minima capital mixt pentru firmele ce exploateaza orice resursa in statul african. Zimbabwe detine al doilea zacamant, ca marime, de platina din lume, dupa Africa de Sud, dar mai are si zacaminte de aur, carbune si nichel. Chiar lasand deoparte conditiile restrictive, strictele legi de mediu si obligatiile suplimentare, impuse companiilor, de a crea programe sociale pentru populatia locala, au adaugat ani de zile la planificarea noilor proiecte, dar si costuri suplimentare enorme.
Lipsa de forta de munca si de echipamente au o influenta negativa. Lipsa fortei de munca calificata din sector a dus la cresterea grevelor minerilor care cred ca au dreptul la o cota mai mare din profiturile uriase obtinute de antreprenori. Chip Goodyear, director executiv la BHP Billiton, a spus anul acesta analistilor ca minerii trebuie sa astepte 18 luni pentru pneurile mamut folosite de excavatoarele folosite in exploatare. Un camion nou comandat astazi nu va putea fi livrat mai devreme de august 2008, a adaugat el.
"Lipsa de materii prime si cresterile de costuri impiedica indeplinirea angajamentelor de productie", spune Heap.
Currie argumenteaza ca presupunerea ca limitarea resurselor va persista inca cativa ani este deja luata in considerare in determinarea preturilor materiilor prime. Titlurile la termen de pe piata petrolului sunt deja evaluate la 68 dolari pana la sfarsitul lui 2012, preturile de livrare a cuprului la sfarsitul deceniului este de aproximativ 4.000 de dolari pe tona, aproape dublu decat pretul mediu din anii ''90.
"Preturile arata ca limitarea rezervelor nu va disparea in viitorul apropiat", spune Currie.
Dar daca rezervele vor ramane limitate, cum ramane cu cealalta parte a ecuatiei? Ar putea scaderea cererii sa determine scaderea preturilor?
La inceputul acestei luni Agentia Internationala a Energiei, organismul ce supravegheaza piata energiei la nivel mondial, a redus cererea de petrol pentru 2006 din cauza preturilor ridicate, dar agentia prognozeaza inca o crestere de 1,25%, o rata mai mare decat anul trecut.
Grupul International de Studiu al Cuprului, cel mai important metal industrial, a spus ca a scazut consumul in China, SUA si UE. Impactul declaratiei a fost depasit de problemele tehnice, greve si calitatea scazuta a zacamintelor care au redus cantitatile furnizate de mine.
Preturile mari par sa fie determinantul noilor inventii, pe masura ce apar procese de productie tot mai sofisticate, care permit incetarea sau reducerea dependentei de resursele scumpe. Dar cum 80% din cresterea cererii globale de petrol este determinata de sectorul transporturilor, Birol spune ca o asemenea substitutie nu este posibila.
"Cererea a devenit mai rigida pentru ca nu exista alta alternativa la petrol drept combustibil in transporturi", a mai adaugat.
Chiar si sectoarele care au reusit sa scada costurile se afla acum in impas pentru ca preturile materialelor folosite drept inlocuitor sunt in crestere.
Spre exemplu, instalatorii pot inlocui tevile de cupru cu tevi de plastic, dar preturile plasticului au crescut cu 35% in ultimul an. Utilizatorii de cupru din electronica si industria alimentarii cu energie electrica nu au alta alternativa la metalul rosu in sectorul lor.
Nu toata lumea crede insa ca piata resurselor a trecut printr-o schimbare structurala.
"Teoria superciclului cresterii continue a preturilor resurselor se bazeaza pe premisa falsa ca directia Chinei este aceeasi care a fost timp de 27 de ani", spune Stephen Roach, economist-sef la banca Morgan Stanley. Este improbabil ca China sa continue in acelasi ritm, reducandu-si impactul asupra preturilor si cererii globale a materilor prime.
In ultimii 35 de ani, spune Roach, au existat cinci perioade de castiguri suplimentare din preturile globale ale resurselor primare: actuala crestere a preturilor despre care multi spun ca a inceput in 1999, si alte patru reveniri ale pietelor inainte de termen, doua in anii 1970, una in anii 1980 si alta in 1990.
Dar comparativ cu cele patru cotituri pozitive precedente, care au inregistrat o crestere anuala medie de 4,4%, actuala rata de crestere este de doar 4,2%.
Exista, admite el, argumentul ca resursele naturale detin acum o cota mai mare din produsul intern brut la nivel mondial, decat in trecut. China este exemplul cel mai clar al acestui trend. A justificat doar 4% din PIB-ul global in 2005, dar a consumat 9% din cererea globala de petrol, 20% din aluminiu, 30-35% din otel, minereu de fier si carbune si 45% din ciment.
Productia intensiva de materii prime nu va mai continua intr-un asemenea ritm, spune Roach. Al 11-lea plan cincinal al Chinei, lansat anul acesta, impune o reducere de 20% a cotei energetice pe unitatea de PIB pe parcursul urmatorilor cinci ani.
Statisticile arata ca in China consumul de petrol pe cap de locuitor ramane in continuare mai mic decat in restul lumii industrializate. Asta inseamna, dupa parerea analistilor, ca cererea Chinei pentru materii prime va creste din moment ce cresterea nivelului de trai va permite populatiei sa cumpere mai multe masini si articole electronice care necesita consum de energie si metale in procesul de fabricatie.
Aceasta ar insemna ca doar construirea de noi uzine ar putea satisface cererea de pe piata. "In afara de un colaps al cererii, mai exista doar o cale de apune capat crizei de materii prime: investirea in vechea economie", spune Currie de la Goldman Sachs.
Dar asta, adauga el, necesita timp. Daca si atunci cand situatia se va stabiliza vom sti sigur daca cresterea neobisnuita a preturilor a fost un boom sau doar preludiul unei corectii necesare de mult timp.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
