Sub un titlu care dă de gândit, revista americană Time ridică o problemă nu doar delicată, ci şi acută: pe fondul declinului general al Occidentului, Europa se prăbuşeşte.
"Declinul şi căderea Europei" este titlul cu care se deschide ultima ediţie a celebrei publicaţii de peste ocean, iar concluzia ar părea o glumă într-o situaţie de calm: "Să spunem adio vechii ordini stabilite!"
La dispariţia căror imperii asistăm?
Termenul de "vechea ordine mondială" a fost intens folosit după primul război mondial pentru a marca prăbuşirea imperiilor austro-ungar, german, otoman şi rus.
La dispariţia căror "imperii" şi a cărei ordini asistăm acum? Şi ce justifică o asemenea concluzie a celebrei reviste americane?
Săptămâna trecută, în vreme ce revoltele cuprindeau Londra, Time titra: "Uniunea economică a Europei se dezintegrează, Londra este în flăcări, iar Statele Unite sunt prea slabe pentru a salva situaţia sau moneda euro" - o trimitere la faptul că după al doilea război mondial SUA au ajutat Europa să se ridice de la pământ.
"Marea Britanie arde. Ciudat că ar trebui să fie aşa. La urma urmei, ştirile catastrofale din economie din ultimele zile, inclusiv retrogradarea foarte controversată de către S&P a datoria SUA, criza euro înmugurită în Europa continentală şi turbulenţele de pe pieţele care au urmat au plecat din New York, Bruxelles şi Berlin, nu pe străzile din nordul Londrei. Dar dacă te uiţi mai atent există un sens."
Aşadar nu şocul de la Londra - şi el important în ordinea în care şi alte capitale precum Madridul sau Atena au fost zguduite de furia oamenilor - avea să capteze întreaga atenţie, ci ceea ce se întâmplă la New York, Bruxelles sau Berlin, sub imperiul căderii pieţelor şi al crizei datoriilor în Europa. Şi ceea ce se întâmplă nu este plăcut. Nu ne întâlnim acum cu situaţii cunoscute când europenii cred despre americani că sunt în declin, sau, invers, când americanii susţineau acelaşi lucru despre bătrânul continent. Occidentul întreg este în declin şi, în particular, Europa.
"Uniunea Europeană a creat o monedă unică, dar nu a lucrat la o politică fiscală mai profundă", sugerează Time una dintre cauzele declinului.
Nu ar fi pentru prima dată când cineva "profeţeşte" declinul Occidentului. A făcut-o la începutul secolului trecut, chiar în epoca în care asistam la apusul "vechii ordini mondiale", istoricul Oswald Spengler în "Declinul Occidentului", în care el credea cu tărie. Dar au trecut aproape 100 de ani de atunci, iar Occidentul a mers înainte, chiar dacă a trecut prin două războaie mondiale.
Viktor Orban: Suntem în plin colaps general
Recent, premierul Ungariei Viktor Orban a susţinut că Occidentul se află într-un proces inevitabil de disoluţie care va conduce la un "colaps general" ce va însemna un nou început. Problema premierului ungar nu este ce se va întâmpla cu societatea de consum occidentală, ci cu ce va fi ea înlocuită, o opinie refuzată de economiştii şi de profesorii de ştiinţe politice. Pentru că, după cum spune economistul Aurelian Dochia, asistăm la o schimbare de paradigmă, dar nu la dispariţia unei lumi.
Dar ce mai susţine Orban?: "Imperiul roman s-a destrămat şi întrebarea a fost ce urmează după el. Acum noi trebuie să vedem nu ce se întâmplă cu societăţile de consum, ci ce ar urma să vină după ele".
Astfel, Orban susţinea ideea că naţiunile nu se pot opri din dezvoltare, iar revenirea se va baza tot pe consum. Orban nu a dat nicio şansă Greciei de a-şi plăti datoriile şi susţine că Estul Europei trebuie să-şi găsească propriul model de dezvoltare întrucât "ţările puternice devin tot mai slabe, iar cele slabe devin puternice".
Chiar dacă teoria căderii Occidentului a fost infirmată de mai multe ori (ea a revenit în atenţie la debutul crizei, prin 2008), întrebarea revine din ce în ce mai des, iar Time nu o ocoleşte. Criza nu este doar a pieţelor, ci a unui sistem care a asigurat prosperitatea Occidentului.
Cum salvezi Europa? Alegerea este între dispariţia ei şi o integrare mai profundă.
În ambele cazuri există precedente: rubla rusească s-a prăbuşit atunci când disparităţile economice au devenit prea importante între ţările foste sovietice, după căderea URSS. Pe de altă parte, criza mecanismelor ratelor de schimb, în 1992, a condus la o integrare mai strânsă a ţărilor europene. Criza obligă la o alegere, iar alegerea trebuie făcută.
Deocamdată, ceea ce constată Time este următorul lucru: "Uniunea economică a Europei se dezintegrează, iar SUA sunt prea slabe pentru a salva situaţia - sau moneda euro."
Scepticii cred că hegemonia SUA întărită de destrămarea fostei Uniuni Sovietice şi de căderea Zidului Berlinului în 1989 ia sfârşit. Încercarea Europei de a însemna ea singură o putere a eşuat. Globalizarea a permis statelor în curs de dezvoltare să crească într-un ritm puternic şi mult mai repede decât ar fi crezut cineva. Ce concluzie putem trage? Ordinea mondială se schimbă? Cât de repede? Viitorul va aşeza faţă în faţă marile puteri epuizate de criză şi noile state care se pregătesc să devină mari puteri şi care nu ştiu încă să-şi folosească forţa pe care o au. Cu o Italie, Spanie sau Grecie aflate în pragul falimentului, cu o Germanie sau Elvaţie în pericol şi cu o Mare Britanie în flăcări Europa nu are putere să facă jocurile. "Spuneţi adio vechii ordini."
"Vor exista altfel de războaie, la fel de dramatice"
Sigur, opinia nu este generală, dar o remodelare a istoriei prezente nu este de neconceput. La finele lui iulie, ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble a susţinut, atunci când a arătat de ce ţările cu probeme ar trebui ajutate, dar şi penalizate cu pierderea unei părţi a suveranităţii: "Nu pot spune unor tineri că avem nevoie de unificarea Europei doar pentru faptul că prin asta se evită un război între francezi şi germani."
Ei bine, un astfel de punct de vedere este extrem de important întrucât reconcilierea franco-germană care a pus bazele UE a fost menită tocmai să evite pentru totdeauna războaiele între cele două părţi. Dar mai arată Schäuble: în viitor nu o să mai existe războaie de tipul celor care au pus Europa la pământ, dar vor exista altfel de războaie, la fel de crude.
"Vor exista pe lume alte focare de criză şi vor exista alte moduri de a face război. Aceste războaie însă se vor derula tot atât de dramatic."
Şi, spune ministrul german în concluzie: Cea mai bună soluţie împotriva războaielor a fost şi este integrarea europeană.
Este posibil ca Europa să nu-şi fi spus în istorie ultimul cuvânt. Dar realitatea curentă este imposibil de ignorat: Occidentul şi Europa sunt serios zdruncinate de lucruri care le depăşesc, începând chiar cu lipsa de viziune a conducătorilor lor, iar acest lucru ridică semne de întrebare asupra destinului colectiv al continentului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
