Cehia postcomunistă a avut cel mai avansat start în economia de piaţă capitalistă dintre statele est-europene şi a ajuns cel mai rapid la statutul de economie matură. Însă acum abia dacă mai creşte, împotmolindu-se foarte aproape de nivelul mediu de prosperitate din UE. Sunt analişti care o descriu ca fiind bolnavul Europei de Est. Unii spun că a căzut în capcana venitului mediu. De aceea, Cehia poate fi un avertisment pentru celelalte state est-europene, care vin rapid din urmă.
Un studiu al Camerei Cehe de Comerţ arată că standardele de viaţă din Cehia s-au dublat după Revoluţia de catifea din 1989. Salariul mediu este acum de 14 ori mai mare decât în comunism, în timp ce preţurile au crescut de doar şapte ori. Aceasta înseamnă putere de cumpărare mai mare într-o economie fără lipsurile din comunism.
Studiul explică că reformele ample de după 1990 au dechis calea unui sistem economic bazat pe piaţa liberă şi au ajutat la dezvoltarea economiei. Ca rezultat, antreprenoriatul a explodat, cu numărul de afaceri înregistrate crescând de la sub 180.000 în 1990 la aproape 3 milioane de entităţi în prezent, dintre care 2 milioane sunt liber profesionişti, la o populaţie de 10,5 milioane de locuitori. Însă spiritul antreprenorial îşi are limitele lui în ceea ce priveşte creşterea economică.
Cu Škoda subsidiară a VW, Cehia a căpătat renumele de uriaşă uzină de asamblare pentru companii auto străine. Economia este orientată spre exporturi, iar dintre acestea cea mai mare parte este reprezentată de maşini şi produse ale industriei auto. Această dependenţă este acum toxică. Camera de Comerţ avertizează că Cehia şi-a epuizat forţele de creştere care i-au propulsat economia după 1990 şi, dacă nu se face nimic pentru corectarea traiectoriei, ţara va rămâne în capcana venitului mediu.
Pentru că nu a reuşit să-şi ghideze sectorul manufacturier, care foloseşte intensiv forţa de muncă şi aduce valoare adăugată redusă, spre inovaţie şi producţie cu valoare adăugată mare, economia cehă riscă să-şi piardă avantajele competitive, să se confrunte cu stagnare de durată, cu creştere lentă a salariilor şi a standardelor de viaţă. Capcana venitului mediu se referă la situaţia în care o economie cu venituri medii nu reuşeşte să se dezvolte într-o economie cu venituri mari din cauza costurilor în creştere şi a declinului competitivităţii, notează BIRN.
Ungaria, şi ea dependentă de industria auto, se orientează acum spre sectorul electromobilităţii, atrăgând investiţii de la numeroase companii chinezeşti, care îşi construiesc acolo fabrici de baterii pentru maşini electrice şi componente. Ungaria, de altfel, a devenit principala ţintă regională pentru investiţiile companiilor din China.
A include Cehia în categoria economiilor cu venituri medii este problematic, deoarece PIB-ul per capita ceh este echivalent cu 91% din media UE (2022, evaluat în standarde ale puterii de cumpărare). Însă conceptul ajută la diagnosticarea problemelor de sănătate ale economiei cehe, spun analiştii cehi. În ultimele decenii, prosperitatea şi convergenţa Cehiei cu standardele de trai occidentale s-au bazat „pe afluxuri masive de investiţii străine directe, pe construirea de capacităţi orientate spre export, în special în sectorul manufacturier, care a beneficiat iniţial de o forţă de muncă ieftină şi din abundenţă, de un loc avantajos pe harta Europei, deschidere către comerţul exterior şi stabilitatea macroeconomică generală“, a explicat pentru pentru BIRN Petr Kral, director executiv al departamentului monetar al Băncii Naţionale Cehe.
Aderarea ţării la UE în 2004, cu afluxurile mari de fonduri europene şi oportunităţi de export fără vamă, a stimulat şi mai mult creşterea Cehiei, cimentând în acelaşi timp dependenţa acesteia de factorii externi, în special de industria manufacturieră a Germaniei vecine. „Acest model a devenit depăşit cu timpul. În timp ce Cehia s-a apropiat de ţări mai avansate, ea rămâne în continuare semnificativ în urma lor“, subliniază Kral, menţionând că succesul economiei cehe în a atinge nivelul altor ţări în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor reflectă parţial subperformanţa ţărilor din sudul Europei“ după criza financiară din 2008 şi criza datoriilor europene din 2012.
„În acelaşi timp, creşterea economiei cehe nu a fost atât de excepţională în raport cu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est“, explică el. Banca Naţională a Cehiei, menţionând penuria de forţă de muncă, o piaţă relativ mică, creşterile salariale şi riscul de volatilitate valutară, a avertizat că ţara îşi pierde atractivitatea pentru investitorii străini, dintre care mulţi acum caută oportunităţi mai bune şi mai ieftine în alte state est-europene.
În analiza sa, Camera de Comerţ Cehă apreciază că economia poloneză ar putea să depăşească Cehia în următorii câţiva ani. Polonia a ajuns anul trecut cu PIB per capita la 80% din media UE. Pentru România, indicatorul este la 77%, iar pentru Ungaria, marginal mai mai jos, însă viteza de convergenţă a României este mai mare. Polonia va fi, probabil, prima care va ajunge din urmă Spania, una din marile economii ale zonei euro. Grecia a rămas în urma sprinterilor est-europeni, iar Portugalia cu greu poate să ţină pasul. Experţii spun că Cehia poate accelera dacă îşi îndreaptă industria spre tehnologie avansată.
Calculele sale arată că dacă n-ar fi fost membră a UE, Polonia ar fi avut PIB-ul per capita cu 31% mai mic şi n-ar fi ajuns cu acest indicator decât la 60% din media Uniunii. Pe lângă fondurile europene, Polonia a fost ajutată şi de faptul că între 2004 şi 2021 exporturile au crescut de 4,5 ori, în timp ce importurile au avansat de 3,2 ori. Două treimi din creşterea economică poate fi atribuită exporturilor.
Ungaria, şi ea dependentă de industria auto, se orientează acum spre sectorul electromobilităţii, atrăgând investiţii de la numeroase companii chineze, care îşi construiesc acolo fabrici de baterii pentru maşini electrice şi componente. Ungaria, de altfel, a devenit principala ţintă regională pentru investiţiile companiilor din China. Mândrindu-se cu investiţiile străine, în special cu cele chineze, guvernul de la Budapesta a apreciat recent că ele vor ajuta Ungaria să ajungă cu PIB per capita la nivelul de 90% din media UE până la sfârşitul deceniului.
Tot până atunci, exporturile pot ajunge să fie egale cu PIB-ul. Deocamdată, economia maghiară îşi revine cu greu dintr-o lungă perioadă de scădere şi stagnare. Economia poloneză este, în schimb, mai mare şi mai diversă. Intel investeşte acolo în una din cele mai mari fabrici de cipuri din Europa şi ajută astfel industria poloneză să facă un pas uriaş spre tehnologia de vârf. Polonia n-ar fi ajuns aici dacă n-ar fi avut acces la piaţa unică europeană, atrage atenţia Institutul Economic Polonez.
Calculele sale arată că dacă n-ar fi fost membră a UE, Polonia ar fi avut PIB-ul per capita cu 31% mai mic şi n-ar fi ajuns cu acest indicator decât la 60% din media Uniunii. Pe lângă fondurile europene, Polonia a fost ajutată şi de faptul că între 2004 şi 2021 exporturile au crescut de 4,5 ori, în timp ce importurile au avansat de 3,2 ori. Două treimi din creşterea economică poate fi atribuită exporturilor. Unul din cinci locuri de muncă depinde de cererea din statele UE. Dar şi Polonia este dependentă de capitalul străin, ceea ce-i limitează puterea de dezvoltare.
După cum atrage atenţia Jan Boguslawski, economist politic la Sciences Po Paris, într-o analiză publicată de Politico, ISD-urile sunt o sabie cu două tăişuri – creează creştere economică şi în acelaşi timp consolidează dependenţa şi descurajează guvernanţii să investească în capacităţi economice locale. Spre exemplu, întreaga Europa centrală şi de est nu are decât o singură prezenţă în topul Fortune Global 500 al celor mai mari companii din lume. Este vorba de PKN Orlen, un colos de rafinare deţinut de statul polonez.
Spania, în schimb, următoarea victimă a Poloniei în cursa PIB-urilor per capita, are opt. În prezent Varşovia cheltuie mai puţin de 1,5% din PIB pe cercetare şi dezvoltare, doar jumătate din media din Europa de Vest. De asemenea, rata investiţiilor private este scăzută, iar cheltuielile publice cu educaţia sunt în scădere. Dacă la acestea se adaugă stagnarea demografică şi favorizarea celor în vârstă în politicile sociale, rezulta un mix care inhibă dezvoltarea unui climat pro-inovare.
