„Dulcea otravă“ a subvenţiilor şi dependenţa excesivă de Rusia pentru îngrăşăminte, două vulnerabilităţi majore ale agriculturii europene

Fapt demonstrat de protes­tele recente ale fermierilor, subven­ţiile creează dependenţă şi ineficien­ţă, scrie Euractiv. Totuşi, este posibil ca cea mai mare transformare eco­nomică de la industrializare să nu funcţioneze fără ele.

Protestele fermierilor germani arată cât de dificil este să elimini treptat subvenţiile odată introduse pentru că cei care beneficiază de ele ajung să le includă în calcule şi prin urmare continuă să le aştepte, în caz contrar având în faţă un viitor nesigur.

Economiştilor germani le place să catalogheze subvenţiile drept „otravă dulce“.

De fapt, mulţi fermieri nu sunt plătiţi suficient pe pieţele alimentare pentru a putea supravieţui fără subvenţii.

Ar fi astfel mai bine să nu se recurgă deloc la subvenţii? Nu este atât de uşor. Luând ţintele de climat în serios, trebuie să trecem printr-o tranziţie uriaşă care va afecta aproa­pe toate aspectele economiei. Acest lucru va crea perdanţi care, dacă sunt bine organizaţi, pot mobiliza foarte uşor societatea împotriva unei astfel de decizii.

Prin urmare, mulţi politicieni, în special cei care vor să accelereze tranziţia, contează pe subvenţii pen­tru a o face digerabilă pentru cei care în caz contrar i s-ar opune.

Există mai apoi concurenţa in­ternaţională.

A conta pe subvenţii nu este prin urmare ceva nebunesc, ci un act de echilibrare.

În acelaşi timp, notează Euractiv, Europa este mai dependentă de Moscova la capitolul alimente decât înainte de război, blocul înlocuind dependenţa energetică cu cea legată de îngrăşăminte, a avertizat recent CEO-ul şi preşedintele companiei norvegiene Yara.

„Am văzut în mod clar cum Rusia sau Putin foloseşte îngrăşă­min­tele şi alimentele drept arme“, a declarat Svein Tore Holsether, adău­gând că „nu ar trebui să fim naivi cu privire la ce s-ar putea întâmpla“ cu alimentele.

„Nu putem fi surprinşi dacă vom avea parte de şocuri în sector“, a avertizat acesta.

Potrivit datelor Eurostat, impor­tu­rile de azot ale UE au crescut cu 34% în campania 2022-2034 faţă de perioada anterioară, Rusia reprezen­tând aproximativ o treime din total.

Importurile de uree au fost cu 53% mai mari, dublul volumelor din 2020-2021. Din acest volum, 40% a provenit din Moscova. Tendinţa a încetinit în sezonul actual, însă ureea rusească reprezintă încă aproape o treime din importurile totale.