"Criza financiara prin care trece lumea acum va pune in discutie insisi termenii de baza ai capitalismului, iar economia SUA intra si va ramane in recesiune cel putin zece ani de acum incolo. Cauza este supraindatorarea, ale carei efecte au fost pana acum subevaluate", sustine profesorul Steve Keen.
Si Australia trece prin ce trec Statele Unite - sute de mii de familii nu mai au bani sa plateasca ratele la casa, iar "credit crunch" (cresterea puternica si neasteptata a ratei dobanzilor de catre banci) si "foreclosure" (vanzarea casei de catre banca dupa ce debitorul nu-si poate plati ratele) sunt cuvinte la ordinea zilei in publicatiile de business din Melbourne sau Sydney.
"Teza" lui Keen este ca banii obtinuti din speculatie sunt "toxici", iar spirala preturilor la imobiliare creata prin supraindatorare are un impact puternic negativ asupra economiei in ansamblu. De unde provine bogatia oamenilor? Din trei surse, spune Keen: din salarii, din investitii in productia de marfuri si din cumpararea/vanzarea de active in castig, adica speculatie. De unde provine bunastarea societatii? Doar din primele doua surse: din salarii si din productia de marfuri. Speculatiile creeaza o falsa valoare, care mai tarziu sau mai devreme va crea un minus in societate. Activele "umflate" sunt active care nu aduc valoare societatii, sunt "goale", spune Steve Keen. "Societatea ca intreg pierde, si nu castiga, din speculatia cu imobile", suna, destul de provocator, ideea sa.
"Gambling with assets" - activele jucate la loterie, la cazinou, intr-o spirala a preturilor care se desprinde la un moment dat de logica economica, duc la un bubble care inevitabil se sparge, lasand in urma active nefolositoare si pierderi uriase. Este cazul caselor din cartierele americane parasite, pe care bancile nu le mai pot vinde nici cu 10%-20% din creditul acordat pentru achizitia lor.
In Statele Unite, unde ratele mici din anii 2002-2003 i-au facut pe americani sa se supraindatoreze, peste 2,2 milioane de familii si-au pierdut casa in 2007 pentru ca nu au mai putut sa-si plateasca ratele, cu 75% mai mult decat in 2006, conform companiei de date in real estate RealtyTrac, citata de ziarul britanic The Guardian.
Ultimele estimari ale crizei subprime arata pierderi totale de circa 500 mld. dolari, ceea ce inseamna tot ce produce Grecia intr-un an (Produsul Intern Brut) sau de trei ori ceea ce produce Romania intr-un an. Care ar fi solutia? Keen spune ca ar putea fi luat in calcul un sistem de creditare in care bunul adus in garantie sa fie evaluat nu in functie de banii adusi la o eventuala vanzare pe piata, ci in functie de banii pe care ii poate produce, adica ce chirie se poate obtine pe respectiva casa. Astfel, bubble-ul imobiliar nu mai poate duce la aparitia unor active care nu mai pot fi puse pe piata, nefolositoare, sustine Keen. "Sa imprumuti pentru a cumpara ceva deja construit este cu totul altceva decat sa imprumuti pentru a construi. In primul caz este gambling curat, este cazinou", afirma Keen.
Este exact situatia apartamentelor din blocurile vechi din Bucuresti, care se tranzactioneaza in cerc inchis, avand in vedere ca pe piata nu au intrat pana acum masiv alte oferte. Pretul locuintelor din Bucuresti a crescut cu 50% in ultimul an.
"50% pe an? E clar, sunteti in bubble! Cred ca in curand o sa aveti probleme serioase", a apreciat Keen. Dar ce sa faca un tanar angajat intr-o banca din Bucuresti, de exemplu, daca chiria pe un apartament de doua camere il costa 500-600 de euro pe luna?
Nu mai bine ia un credit de 100-120.000 de euro pe 30 de ani la care sa plateasca o rata de 700-800 de euro pe luna? Zecile de mii de joburi noi care apar anual in Bucuresti duc astfel la o presiune continua asupra preturilor la apartamente. Ce va putea domoli aceasta presiune?
"Este foarte simplu. Dobanzile si spirala preturilor. Cand rata la banca o sa ajunga de trei ori mai mare decat chiria, cum e cazul in Australia, unde pentru o casa care se poate inchiria cu 1.000 de euro pe luna rata a ajuns la 3.000 de euro, piata o sa se prabuseasca."
Profesorul australian spune ca functionarea capitalismului cand intreaga economie are o povara a datoriilor de cateva ori PIB, cum este cazul tarilor dezvoltate, unde numai soldul creditelor persoanelor fizice poate ajunge peste PIB-ul anual, este perturbata fundamental. "Nimeni nu a calculat inca nivelul datoriilor totale incluzand derivatele (instrumente financiare sofisticate - n.red.). Cred ca sunt situatii in tari dezvoltate unde ajunge la peste 300% din PIB", estimeaza Keen.
El afirma la sfarsitul anului trecut ca banca centrala a Australiei ar trebui sa reduca dobanda in acest context al crizei financiare, si nu sa o creasca de teama inflatiei, pentru ca astfel mareste si mai mult povara datoriei pentru cei care nu mai sunt in stare sa-si plateasca rata la banca. Intre timp, banca centrala a SUA (Fed) a redus puternic rata dobanzii de referinta, sub amenintarea recesiunii si in contextul caderii bursei, in pofida inflatiei record.
"Bancile centrale ar trebui sa incurajeze finantarea pentru investitii, nu finantarea pentru speculatii. O economie bazata pe credit nu mai raspunde la parghiile cunoscute. Sistemul nu este liniar, ci mult mai complex", afirma Keen.
Profesorul afirma ca in ultimii 10-20 de ani datoriile au crescut mult mai repede decat preturile si veniturile, creandu-se valoare falsa in economie si presiune asupra puterii de cumparare a salariatilor.
Cine este Steve Keen
Acum, cand criza financiara de pe pietele internationale pare ca nu se mai incheie si aminteste de perioada de recesiune mondiala din anii '30, economistii se intorc la cei care au studiat in adancime fenomenul crizelor financiare - poate au vreo solutie. Socul recesiunii interbelice a pus diverselor scoli de gandire economica o intrebare fundamentala: de ce apar crizele financiare in capitalism si ce pot face bancile centrale si guvernele pentru a le evita?
Astfel, economistii ca Steve Keen sunt in acest moment in lumina reflectoarelor, chiar daca opiniile si modelele lor pot contrazice ideile despre economia de piata vehiculate pana acum. In lumea profesorilor universitari si a cercetatorilor, lupta pentru diferentiere este vitala si de obicei caile noi deschise in primii ani de activitate sunt urmate pe tot parcursul profesional. Steve Keen s-a pozitionat destul de agresiv fata de scoala clasica de gandire economica, care afirma ca doar dorinta de imbogatire individuala duce la prosperitate generala.
In cartea sa "Debunking Economics: The Naked Emperor of the Social Sciences" (1991), adica "Demitizand economia: Imparatul dezgolit al stiintelor sociale", el afirma la un moment dat: "Urmarirea interesului individual nu maximizeaza avutia societatii".
Profesorul australian, cu background in matematica si economie, spune ca fost influentat in cercetarile sale de Hyman Minsky (1919-1996), un economist american de calibru care a incercat sa explice aparitia si "necesitatea" crizelor financiare in capitalism. La randul sau, Minsky a fost un keynesist radical, adica un adept si un continuator al teoriilor unuia dintre primii cinci economisti din istoria lumii, britanicul John Maynard Keynes (1883-1946).
John Maynard Keynes a fost considerat creierul pentru celebra politica "new deal" din anii '40 - de interventie a statului in economie - promovata de presedintele american Franklin Delano Roosevelt, care a scos SUA din recesiune si a fost apoi baza pentru prosperitatea primelor trei decenii de dupa al Doilea Razboi Mondial in tot Occidentul, nu numai in Statele Unite. Keynes a contrazis scoala clasica de gandire economica, care, pe linia economistului britanic Adam Smith (1723-1790), afirma ca piata libera isi poate gasi singura echilibrul in conditii de ocupare completa a fortei de munca, sustinand ca acesta este doar un caz particular al "Teoriei generale a angajarii, a dobanzilor si a banilor" (cea mai importanta lucrare a sa), in care gasea un rol important si statului.
Hyman Minsky a trecut dincolo de sintagma lui Keynes "instabilitatea pietelor financiare" si a incercat sa explice aparitia acestei instabilitati in conditiile unei functionari normale a economiei de piata, fara factori perturbatori externi. Ca niste curenti care se nasc in adancuri chiar cand marea este lina, Minsky sustine ca bubble-ul pietelor financiare este inevitabil capitalismului, ca si caderea de dupa.
"Minsky a demonstrat ca exista o tendinta in capitalism de a deveni euforic, de a lua prea multe imprumuturi, care creeaza valoare artificiala pe piata", explica australianul Steve Keen. Keen, ca discipol al lui Minsky, a incercat in cariera sa sa gaseasca modele matematice pentru rationamentele economice ale economistului american expert in crize financiare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
