„Reprofilarea” bancherului a trezit uimire. Însă el a asigurat, într-un interviu pentru New York Times, că este sensibil la îngrijorările privind conflictul de interese şi de aceea a acceptat doar oferte de la firme care nu sunt reglementate de Fed.
Bernanke nu e un caz singular. Predecesorul său, Alan Greenspan, a fost cooptat tot de PIMCO, ca şi de Deutsche Bank, o bancă notorie în SUA pentru promovarea unei culturi la limita legii (sau, cum a dovedit o amendă recentă, care chiar încalcă legea). Şi Jeremy Stein, fost guvernator al Fed, s-a alăturat BlueMountain Capital Management, care are active de 20 de miliarde de dolari. Pentru revista The Week, aceste alianţe trezesc câteva întrebări. Cu cine interacţionează în viaţa de zi cu zi oficialii băncii centrale? Ale cui speranţe şi doleanţe le aud şi cu cine empatizează ei? Despre ale cui locuri de muncă, speranţe, probleme şi doleanţe nu aud nimic?
Bernanke este un pariu uriaş pentru PIMCO, care încă nu şi-a revenit după plecarea fondatorului Bill Gross în septembrie. De atunci investitorii şi-au retras din fond 400 mld. dolari, iar fondul a pierdut coroana de cel mai mare investitor în obligaţiuni. Pimco nu a spus cu cât îl plăteşte pe Bernanke. Însă el va face, probabil, anul acesta mai mult decât primea pe an ca şef al Fed, adică 199.000 de dolari, scrie CNN. Bernanke încasează deja peste 200.000 de dolari pentru fiecare discurs. În această toamnă îşi va lansa şi o carte, „Curajul de a acţiona”.
Din 2010, preşedintele Fed este şi membru cu drept de vot în Consiliul de Supraveghere a Stabilităţii Financiare, o structură guvernamentală responsabilă cu evaluarea riscurilor financiare. PIMCO, ca şi orice alt fond de investiţii, are nevoie de cineva care să poată anticipa deciziile viitoare ale Fed.
