De 50 de ani, gospodăriile şi businessurile Germaniei se bazează pe gazele ruseşti. Această relaţie comercială a fost controversată de la bun început, dar a creat legături economice profunde între cele două ţări, scrie Deutsche Welle.
Opoziţia Germaniei faţă de interzicerea importurilor de gaze ruseşti arată cât de profundă şi de durată este dependenţa ţării de această sursă de energie.
După 1960, comerţul bilateral dintre Germania şi Rusia a înregistrat o creştere explozivă. În schimbul gazelor, Germania a ajuns să furnizeze conducte Rusiei. În anii ‘70, importurile Germaniei de gaze ruseşti au crescut constant. În pofida îngrijorărilor exprimate de americani, relaţia dintre cele două ţări a continuat să se dezvolte. În ultima vreme însă, relaţia comercială dintre acestea se află sub o presiune crescândă, iar viitorul acesteia pare din ce în ce mai nesigur.
Rusia furnizează gaze la nivelul întregului bloc european, iar multe ţări est-europene sunt chiar mai dependente de aceste importuri decât Germania, care îşi achiziţionează 50% din gaze din Rusia. Şi totuşi, piaţa germană reprezintă de multă vreme perla coroanei pentru industria rusească a gazelor. În 2020, Germania a reprezentat cel mai mare client al Rusiei, cu puţin sub 20% din exporturile de gaze ruseşti.
În 1955, cancelarul german Konrad Adenauer a vizitat Moscova pentru a pune bazele relaţiilor diplomatice dintre noua Republică Federală a Germaniei şi Uniunea Sovietică. A urmat un acord comercial în 1958, iar comerţul bilateral dintre cele două ţări a înregistrat mai apoi o creştere explozivă.
În anii ‘60, cererea de conducte cu diametru mare produse în Germania a crescut puternic în contextul dezvoltării puternice a businessului cu energie al Rusiei.
În 1970 era încheiat un acord istoric între Germania de Vest şi Uniunea Sovietică, prin care Germania de Vest era de acord cu prelungirea Transgaz prin ceea ce este acum teritoriul Cehiei până în statul german Bavaria. În schimbul gazelor, Germania de Vest furniza conducte Rusiei.
În preajma anului 1973, gazele ruseşti începuseră să ajungă în Germania de Vest, în acelaşi an în care acestea începuseră să ajungă în Germania de Est, care era parte a blocului estic al Europei şi stat satelit al Uniunii Sovietice.
Mai mulţi comentatori, lideri de business şi analişti au identificat acordul din 1970 ca stabilind o bază pentru cooperarea economică dintre Rusia şi Europa de vest.
Importurile Germaniei de gaze sovietice au crescut constant în anii í70. Criza petrolieră de la mijlocul anilor í70 a îndemnat ţări ca Germania să se diversifice înspre gaze naturale ca sursă de energie, iar Uniunea Sovietică a profitat.
Relaţia Germaniei cu gazele ruseşti a reprezentat o sursă perpetuă de controverse în SUA, însă aceasta a continuat, fiind considerată drept clar benefică pentru ambele părţi. După volum, livrările de gaze ruseşti către Germania au crescut de la 1,1 miliarde de metri cubi în 1973 la 25,7 miliarde de metri cubi în 1993.
În ultimul deceniu, Germania a continuat să importe masiv gaze din Rusia, însă relaţia comercială dintre cele două ţări este sub o presiune crescândă, în principal din cauza temerilor geopolitice. Guvernul german a fost obligat să amâne certificarea controversatului gazoduct Nord Stream 2 în urma invaziei Ucrainei de către Rusia.
Viitorul acestuia pare acum nesigur, după cum pare întreaga relaţie dintre ţări UE ca Germania şi importurile de gaze ruseşti. În pofida opoziţiei germane, UE vrea să se îndepărteze de sursele de energie ruseşti cât mai curând posibil.
