"Aducătorii de frică" au o lungă tradiţie în istoria politicii, scrie Seeking Alpha, un portal de analiză a pieţelor financiare. Henry Paulson, fost preşedinte al Goldman Sachs, una dintre cele mai influente şi totodată blamate bănci din SUA şi secretar al Trezoreriei americane, este un expert în propovăduirea fricii. El a convins Congresul că SUA vor avea nevoie de legea marţială dacă nu demarează urgent un program de aproape 1.000 de miliarde de dolari prin care să fie finanţată industria bancară "de cazinou".
Cei care avertizează asupra sacrificiilor drastice ale Greciei, asupra efectelor pe care le-ar avea ieşirea acestui stat din zona euro, sunt de asemenea propovăduitori ai fricii. Grecia este deja în default, dar "de facto", nu oficial. Statul elen şi diversele bănci care-i permit să se împrumute se menţin la suprafaţă datorită taxelor şi valorii furate a euro, care vine din devalorizarea banilor populaţiei.
Programele de bailout nu sunt proiectate pentru a salva Grecia, ci bancherii, de efectele reţetelor de business pe care le-au creat. Principala diferenţă între un default de facto şi unul oficial este că marea parte a costurilor se mută de pe umerii bancherilor de cazinou pe cei ai guvernelor. Băncile caută adăpost faţă de consecinţele imprudenţelor şi, pentru a primi protecţie, spun poveşti despre dificultăţile cu care s-ar confrunta oamenii obişnuiţi dacă băncilor nu li se va permite să facă ceea ce vor.
Unii lideri din Germania încep să-şi dea seama că Grecia este o groapă fără fund. Ei încep să înţeleagă că un default transparent este cel mai eficient medicament pentru statul elen şi pentru toată lumea. Cei care se opun nu sunt aceia care au acceptat deja reducerea cu 70% a datoriei greceşti pe care o deţin. Din contră, dealerii produselor bancherilor de cazinou caută cu disperare evitarea default-ului care i-ar pune la plată. Acea parte a industriei bancare de cazinou care a emis asigurări de zeci de miliarde de dolari împotriva default-ului grec sub forma CDS-urilor contează pe BCE, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale, asupra cărora au influenţă substanţială, pentru a preveni intrarea în incapacitate de plată.
Pentru contribuabilii germani, francezi, olandezi, finlandezi, britanici sau americani (prin intermediul FMI), dar şi pentru cei greci, ar fi mai bine dacă Grecia întră într-un default controlat. Teama de devalorizarea monedei este exagerată. Islanda a intrat în incapacitate de plată. Moneda i s-a prăbuşit ca un bolovan, aşa cum ar face şi noua drahmă. Dar trei ani mai târziu Islanda este în proces de recuperare. Islanda a primit împrumuturi mari de la FMI cu care şi-a acoperit necesităţile de bază. Industria puternică de pescuit şi revenirea exporturilor ajută islandezii să-şi plătescă datoriile. Spre deosebire de Islanda, având în vedere cura de asuteritate la care s-a angajat, Grecia nu-şi va reveni niciodată.
Căderea abruptă a coroanei islandeze a permis creşterea exporturilor. Grecia are şi ea exporturi valoroase, inclusiv de peşte prins în Mediterana, şi, în plus, o flotă maritimă de marfă de invidiat. Veniturile industriei maritime sunt denominate în dolari, dar costurile ei vor fi în drahme. Grecia este, de asemenea, cel mai mare exportator de măsline şi fructe din Europa şi are o industrie colosală a turismului care este sugrumată de costurile pe care le cere statutul de membru al zonei euro.
Cui îi este mai bine, grecilor din zona euro sau Islandei, care nu a adoptat moneda unică europeană? Perspectivele grecilor în zona euro sunt sumbre. Statul elen are în faţă ani de scădere economică, chiar dacă reuşeşte să atragă noi fonduri externe. Grecia n-ar fi trebuit să fie niciodată membru al zona euro. A intrat în uniunea monetară prin fraudă, asistată de două dintre cele mai mari bănci americane.
Renunţarea la euro ar cauza dificultăţi economice enorme, însă acestea vin adesea odată cu marile schimbări. Dar dureri şi mai mari vor veni după ce Grecia va implementa tot ceea ce-i cer finanţatorii externi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
