În timp ce Grecia se confruntă cu turbulenţe în mediul politic care o adâncesc în criza financiară, graniţa terestră cu Turcia, de 202 kilometri lungime, a devenit centrul unui alt tip de criză - un flux continuu de refugiaţi şi de imigranţi ilegali, scrie The Wall Street Journal.
Mii de persoane care se confruntă cu sărăcia şi cu tulbură rile din Orientul Mijlociu, Africa şi sudul Asiei trec graniţa Greciei cu Turcia în fiecare lună. Ei pun la încercare resursele guvernului, alimentează furia grupurilor ultranaţionaliste în zone urbane sărăcite şi amplifică tensiunile dintre Atena şi Uniunea Europeană.
Graniţa Greciei cu Turcia, care trece prin valea râului Evros, a devenit ruta preferată de contrabandiştii şi de emigranţii care vor să evite varianta călătoriei pe mare, mai primejdioasă, spun ofi cialii europeni. Potrivit Frontex, agenţia Uniunii Europene (UE) pentru siguranţa graniţelor externe, în zonă au fost identificate 90% din trecerile ilegale ale frontierei către UE.
Anul trecut au fost detectate 55.000 de treceri frauduloase ale graniţei greco-turce terestre.
Oficialii greci menţionează că se aşteaptă ca peste 100.000 de imigranţi să ajungă în statul elen anul acesta.
Recent, într-o dimineaţă, un grup de nouă persoane rătăcea pe străzile oraşului de frontieră Tychero, spunând că au trecut graniţa în urmă cu doar câteva ore. "În ţara mea este foarte periculos. În Grecia este pace şi stabilitate", a spus Abdulkadir Osman, un somalez în vârstă de 18 ani în timp ce stătea pe trotuar obosit după călătorie.
Deziluzii
Însă după ce experimentează condiţiile grele din Grecia, unde nu este uşor de găsit un loc de muncă, puţini dintre imigranţi rămân cu dorinţ a de a mai sta. Mulţi spun că este mult mai uşor să treci graniţa Greciei decât să te furişezi în alt stat membru al UE. Pentru călătorie au nevoie de documente false pentru a se îmbarca la bordul unui avion sau pot opta pentru rute marine sau terestre mai riscante.Grecia este "o mare cuşcă", a spus un imigrant afgan.
În timp ce numărul total de imigranţi fără documente nu se cunoaşte, unii analişti estimează că acesta ar fi de 40.000 - 70.000. Pe măsură ce imigranţii fără locuinţă şi fără loc de muncă umplu piaţetele şi parcurile din oraşele aglomerate ale Greciei, sentimentul împotriva imigranţilor a început să se manifeste prin atacuri violente şi rasiste, ajungând la "proporţii alarmante", potrivit Human Rights Watch. În Atena, primăvara trecută extremiştii de dreapta au pornit cu violenţă prin cartierele populate cu imigranţi, cel puţin 25 de persoane ajungând la spital bătute sau înjunghiate.
Prezenţa crescută a străinilor a ajutat la creşterea popularităţ ii partidului de extremă- dreapta "Zorile de aur", care vrea să "cureţe" Grecia de imigranţi. Principalele partide ale ţării au adoptat o abordare mai dură a imigraţiei ilegale. "Trebuie să ne recuperăm oraşele", a afirmat Antonis Samaras, al cărui partid de dreapta Noua Democraţie a ieşit pe primul loc la alegerile parlamentare de pe 6 mai. El i-a numit "tirani" pe imigranţii ilegali.
Sistem deficitar
Organizaţiile pentru drepturile omului au criticat Grecia pentru sistemul disfuncţional, spunând că Atena a eşuat în a-şi îndeplini obligaţ iile pentru a le oferi adăpost refugiaţilor şi că sunt condiţii inumane în centrele de detenţie a imigranţilor.
Într-o secţie de poliţie din apropierea graniţei cu Turcia imigranţii reţinuţi dorm afară, înghesuiţi în saci de dormit pe saltele de burete pătate.
Guvernul elen spune că face îmbunătăţiri în centrele de detenţie şi în sistemul primitiv de ocrotire a refugiaţilor, însă este copleşit de fluxul mare de imigranţi. "Consecinţele acestor probleme sunt tragice pentru o ţară care se confruntă cu o criză economică", a spus Michalis Chrisochoidis, ministrul pentru protecţia cetăţenilor.
Conform regulamentelor UE, responsabilitatea pentru procesarea cererilor refugiaţilor este a statului membru unde ajunge prima oară persoana care caută refugiu. Însă anul trecut Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interzis transferul unui refugiat afgan din Belgia în Grecia, motivând că sunt condiţii precare în statul elen. De atunci, multe naţiuni europene au suspendat transferurile imigranţilor către Grecia.
Comisia Europeană a alocat 304 milioane euro Greciei din 2007 până în prezent pentru îmbunătăţirea managementului imigraţiei.
Agenţia Frontex a menţionat că ajută autorităţ ile greceşti să asigure supravegherea frontierelor şi să identifice naţionalităţile imigranţilor ilegali, acesta fiind primul pas înaintea unei potenţiale proceduri de deportare. Recent, afganii şi pakistanezii au fost cele mai numeroase grupuri de imigranţi care au trecut graniţa Greciei cu Turcia.
Ministerul grec pentru protecţia cetăţenilor a anunţat că vrea să creeze 30 de centre de detenţ ie cu o capacitate totală de aproximativ 30.000 de persoane, în care să mute refugiaţii din oraşe.
Tot mai bine acasă decât în Grecia
Deportările către Turcia sunt în general ilegale şi foarte complicate, spun oficialii greci.
Odată ce sunt reţinuţi de poliţia din Grecia, imigranţii sunt eliberaţi la scurt timp cu un document în care se menţionează că sunt obligaţi să părăsească ţara în termen de 30 zile, însă, invariabil, imigranţii depăşesc termenul.
Liderii politici din UE se plâng că mulţi imigranţi ilegali se mută la nord de Grecia, iar unii politicieni europeni cred că eşecul Greciei de a gestiona riscurile subminează principiul frontierelor deschise adoptat de majoritatea membrilor UE sub tratatul Schengen.
"Dacă state ca Grecia nu reuşesc să controleze graniţele externe, trebuie să controlăm temporar, din nou, frontierele interne. Graniţele deschise din zona Schengen nu ar trebui să devină porţi de ieşire pentru grupurile de imigranţ i ilegali", a spus ministrul german de interne Hans-Peter Friedrich, citat de publicaţia Rheinische Post. În acelaşi timp, fluxul de intră ri la graniţa Greciei cu Turcia nu este în scădere, a precizat guvernul de la Atena.
Ahmed Takia, un algerian în vârstă de 40 de ani, a spus că a venit în Grecia cu câteva săptă mâni în urmă şi a străbătut ţara în lung şi în lat pentru a găsi un loc de muncă, însă nu a avut noroc. Slăbit şi obosit după ce a căutat de mâncare prin gunoaie, Ahmed a decis să se întoarcă în Turcia, unde speră că are şanse mai mari să găsească un loc de muncă."Mă gândisem la Europa, însă în final, nimic", a spus el.
Judecătorii Curţii Supreme din SUA suntdescendenţi de imigranţi
Majoritatea judecătorilor de la Curtea Supremă a SUA sunt descendenţii unor persoane care au venit în Statele Unite în căutarea unei vieţi mai bune, inclusiv unul ai cărui străbunici proveneau din România, relatează Chicago Tribune, care citează un articol al agenţiei Reuters.
Ca şi concetăţenii lor, majoritatea celor nouă judecători de la Curtea Supremă sunt descendenţii unor persoane care au venit în Statele Unite în căutarea unei vieţi mai bune.
Excepţia notabilă este Clarence Thomas, a cărui străbunică a fost sclavă.Strămoşii imigranţi ai actualilor judecători au venit din Cehoslovacia, Marea Britanie, Germania, Irlanda, Italia, Polonia, Puerto Rico, România şi Rusia. Originile lor nu oferă însă indicii despre opiniile judecătorilor privind imigraţia ilegală sau dacă vor aproba legea controversată a statului Arizona referitoare la imigranţi.
Judecătorul Stephen Breyer, care a fost numit în 1994, este căsătorit cu o membră a aristocraţiei britanice, Joanna Hare, dar rădăcinile sale sunt tipic americane. Bunicul său din partea tatălui s-a născut în Ohio, din imigranţi români care au venit în Statele Unite la sfârşitul anilor 1800. Bunica din partea tatălui s-a născut în California din imigranţi sosiţi în secolul a XIX-lea din Germania. Breyer, care este evreu, a crescut în San Francisco, unde tatăl său a lucrat ca avocat pentru sistemul public de învăţământ, iar mama sa era activist politic democrat. În cursul audierilor pentru numirea în funcţie, Breyer le-a mulţumit părinţilor săi şi i-a adus un omagiu tatălui mamei sale, "care a venit în 1900 pe Insula Ellis", din Polonia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
