Cu o pondere de 20% atât în exporturi cât şi în importuri, Germania este cel mai important partener comercial al României. De asemenea, Germania ocupă locul trei în clasamentul surselor de investiţii directe străine în România. Semnalele de alarmă de pe pieţele germane nu sunt singurele. Acestea sunt doar cele care s-au activat cel mai recent.
Yieldurile urcă. Să fi scăpat băncile centrale pieţele de sub control?
Randamentele obligaţiunilor germane cu scadenţa la 10 ani au atins ieri nivelul de 1% - un prag psihologic important - pentru prima dată din septembrie 2014, după ce lunile trecute au ajuns şi la 0,05%, la un pas de teritoriul negativ, din cauza supraevaluării şi a pariurilor în exces pe puterea de cumpărare de obligaţiuni a BCE. Yieldurile evoluează invers faţă de preţuri, iar creşterea lor arată o descărcare masivă de „bunduri“ germane de pe piaţă. Investitorii scapă de datoriile germane pentru a investi în active mai riscante dar care oferă profit mai mare în condiţiile în care perspectivele economice ale zonei euro se îmbunătăţesc. Săptămâna trecută a fost cea mai proastă pentru datoriile germane din ultimii 17 ani. Datele statistice arată că economia uniunii monetare a evitat deflaţia. În siajul obligaţiunilor germane cresc şi randamentele obligaţiunilor altor ţări europene.
Tot ieri, obligaţiunile elveţiene au revenit din teritoriul negativ. Trezoreria elveţiană a vândut obligaţiuni pe zece ani de 250 milioane franci la un randament de 0,25% şi a reuşit să atragă cerere puternică. În urmă cu doar două luni Elveţia devenise prima ţară din lume cu yielduri negative la obligaţiunile cu scadenţa la 10 ani.
Creşterea puternică a randamentelor pare ciudată având în vedere că scopul programului de ajustare cantitativă, de achiziţii masive de active, lansat de BCE este reducerea costurilor de finanţare şi a dobânzilor.
Odată cu scăderea obligaţiunilor germane s-au dus în jos şi acţiunile companiilor nemţeşti, după ce în aprilie au marcat maximul istoric. Corelaţia dintre bonduri şi acţiuni este la maximul ultimului an şi jumătate, explică Bloomberg. Indicele DAX al bursei de la Frankfurt a încheiat săptămâna trecută la minimul ultimelor treiu luni. Acestea sunt veşti cât se poate de rele pentru legendarii exportatori nemţi ca BMW şi Daimler. Acţiunile acestor producători auto au pierdut 10% din valoare din martie. Ei sunt afectaţi întrucâtva şi de revenirea euro. Ieri, DAX a înregistrat o revenire uşoară.
„Este destul de dificil să ignori prăbuşirea bondurilor germane. Pieţele cer perfecţiune. Aproape că poţi considera situaţia ca una de genul de la «ieri erou, azi nimic»“, a afirmat Michael Kapler, analist la Mittelbrandenburgische Sparkasse.
Printre factorii care au dus la explozia yieldurilor analiştii menţionează îngrijorări privind chiar lipsa de obligaţiuni germane de pe piaţă (o piaţă nelichidă, în care cererea este mai mare decât emisiunile noi), ceea ce creează deficienţe structurale, şi teama de retragerea timpurie de către BCE a programului de achiziţii de active.
Ceva este putred în sistemul bancar
Agenţia de rating Standard & Poor's a retrogradat ieri calificativul Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, la „BBB“, şi perspectiva ratingului Commerzbank la „negativă“ considerând că sprijinul guvernamental pentru aceste instituţii financiare este incert. Odată cu băncile germane, S&P a retrogradat şi câteva bănci britanice.
Deutsche Bank se chinuie să-şi spele imaginea pătată de diferite fapte ilegale. Directorii executivi Anshu Jain şi Juergen Fitschen au demisionat săptămâna trecută, notează Financial Times. Marţi, sediul de la Frankfurt a fost percheziţionat de procurorii germani care căutau dovezi despre tranzacţii frauduloase cu activele clienţilor. Deutsche Bank se confruntă cu o profitabilitate redusă şi cu un model de afaceri neadaptat condiţiilor actuale.
Pe lângă problemele marilor bănci, cele ale băncilor regionale, deţinute de autorităţile locale, sunt şi mai grave.
Costul muncii a crescut abrupt şi erodează competitivitatea companiilor
Costurile muncii din Germania au crescut accentuat în primul trimestru şi a început să afecteze marjele de profit ale companiilor. Şefii companiilor se tem că dacă trendul continuă, vor pierde din competitivitate pe pieţele internaţionale, scrie The Wall Street Journal. Costul unei ore de lucru s-a majorat cu 1,1% în primul trimestru şi cu 3,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Aceasta este cea mai mare creştere anuală âncepând cu primul trimestru din 2013.
„Vremurile creşterilor ultramici ale salariilor s-au dus“, iar cea mai mare economie europeană ar putea să plătească scump în câţiva ani, crede Joerg Kraemer, economist-şef la Commerzbank.
Reformele cuprinzătoare implementate în anii 2000 pe piaţa muncii au transformat Germania din „omul bolnav“ al Europei într-un stat model. Germania are acum cel mai redus şomaj din Europa, iar creşterea lentă a salariilor cuplată cu programul flexibil de lucru au ajutat economia să iasă rapid din recesiunea din 2009. Aceste evoluţii au încurajat marile sindicate să ceară salarii mai mari în pofida ratelor foarte reduse ale inflaţiei. Sindicatele şi-au întărit cererile cu greve şi proteste de amploare care au perturbat afacerile şi comerţul în ultimele luni. Luni, poştaşii au început o grevă deschisă după şase runde de discuţii legate de salarii care s-au încheiat fără rezultate. Salariile brute din primul trimestru sunt cu aproape 3% mai mari decât în urmă cu un an. Preţurile au rămas la fel.
