Misterele care înconjoară repatrierea aurului de către băncile centrale, mai ales cele europene, au dat acestui curent, care a căpătat amploare odată cu declanşarea războiului valutar mondial, semnificaţii în general pesimiste dacă nu apocaliptice.
Se vorbeşte de neîncredere între băncile centrale, de presiuni politice şi chiar de pregătiri preventive pentru un colaps monetar.
Oricare ar fi cauza repatrierilor, acestea se pare că au continuat în martie. Cert este că în vremuri de criză preţul aurului creşte. Cele mai recente date ale băncii centrale americane (Rezerva Federală - Fed) arată că 10 tone de aur au fost retrase în martie din depozitele blindate ale instituţiei, cel mai mare depozit din lume. Direcţia în care a luat-o aurul este necunoscută. Se ştie însă că Olanda şi Germania fac eforturi pentru a-şi recupera din SUA rezervele de metal preţios.
Retragerile vin în contextul în care programe gigantice de tipărire de bani electronici pentru achiziţii de active lansate de Fed, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei au aruncat economiile dezvoltate pe terenul necunoscut al dobânzilor 0 şi chiar negative. Pentru a lupta cu deflaţia şi pentru a stimula economia zonei euro, BCE a dus dobânzile la cele mai reduse niveluri din istorie. Aceasta pune presiuni periculoase de apreciere pe monede precum francul elveţian, coroana daneză şi coroana suedeză. Băncile centrale din Elveţia, Danemarca şi Suedia îşi împing, la rândul lor, dobânzile la minime istorice, aceasta când în SUA Fed se pregăteşte să ridice dobânzile după ce a oprit tiparniţele de bani. Acesta este războiul valutar. Temerile sunt că în acest mediu băncile centrale vor scăpa economiile de sub control, iar monedele lor se vor prăbuşi.
Janet Yellen recunoaşte abia acum ceea ce mulţi avertizează de mult
Preşedintele Fed Janet Yellen a recunoscut zilele trecute că preţurile anumitor active din SUA s-ar putea să fi ajuns prea sus. Unii analişti avertizează de mult timp că programele de ajustare cantitativă creează bule periculoase pe burse.
În Europa, problemele Greciei aruncă din nou în incertitudine soarta zonei euro. Efectele pe care le-ar avea asupra euro ieşirea Greciei din uniunea monetară sunt greu de estimat. De asemenea, doze noi de incertitudine, de data aceasta politică, sunt aduse de ascensiunea unor partide populiste, antisistem şi antiausteritate, cum sunt Podemos din Spania şi SYRIZA din Grecia. Spre deosebire de dolar, euro este dependent de colaborarea între mai multe ţări. În prezent, colaborarea Greciei cu celelalte state din zona euro este, în anumite aspecte, inexistentă. Un guvern are o putere de negociere mai mare dacă are control total asupra rezervelor sale de aur.
Din februarie 2014 depozitele băncii americane s-au uşurat cu 217 tone de aur şi cu aproape 200 de tone în ultimele 12 luni, scrie zerohedge.com. Cifrele acoperă cantităţile pe care băncile centrale din Germania şi Olanda au anunţat că le scot în această perioadă din seifurile Fed. În februarie au fost restrase 10 tone, iar în ianuarie 20 de tone. Germania intenţionează să aducă acasă 300 de tone de aur SUA şi 374 de tone din Franţa până în 2020. Anul trecut, de la Fed a retras 84 de tone. În noiembrie 2014, Olanda a anunţat că a repatriat în secret 122 de tone de aur din SUA.
Aurul înregistrat la banca centrală americană („earmarked gold“, diferit de aurul în formă fizică) a ajuns la 5.979,2 tone, nivel nemaivăzut în actualul secol. Spre comparaţie, în timpul marii crize financiare, 230 de tone de aur au plecat din SUA, de la Fed, spre alte ţări. Atunci retragerile s-au oprit în noiembrie 2008. Dar doar pentru a reîncepe în 2014.
De ce băncile centrale îşi iau aurul înapoi este pentru mulţi un mister şi subiect de speculaţii. Explicaţia oficială în cazul Băncii Olandei este că astfel „îşi majorează rezervele de aur într-un mod mai echilibrat“ şi, în plus, „are un efect pozitiv asupra încrederii publicului“ că banca centrală poate rămâne în control în timpul crizelor.
Ciudat este că această bancă centrală îşi reduce rezervele de metal preţios păstrate la New York de la 51% la 31%, dar le păstrează pe cele din Londra şi Canada. Trebuie remarcat că mult timp a fost tabu orice discuţie despre neîncrederea dintre băncile centrale din lumea dezvoltată, iar a cere aurul înapoi era ceva de neconceput, doarece într-un sistem economic în care valoarea unei monede nu este garantată de o materie primă fizică încrederea este baza.
Tonul repatrierilor a fost dat în 2011 de Venezuela. Oficiali ai băncii centrale belgiene au declarat că analizează cum pot aduce înapoi aurul ţării. Sunt speculaţii că şi Austria îşi vrea aurul înapoi. Unii observatori spun că repatrierea aurului din SUA a accelerat după prăbuşirea băncii americane de investiţii Lehman Brothers şi în timpul crizei financiare mondiale din cauza îngrijorărilor că dacă economia SUA sau cea mondială sau dolarul se prăbuşesc, statele nu-şi vor mai putea controla rezervele de aur păstrate în siguranţă în străinătate. Din disperare, Fed ar putea naţionaliza rezervele internaţionale de aur pentru a preveni colapsul dolarului. Sunt speculaţii că Fed a vândut o parte din aurul altor ţări pentru a susţine dolarul în ultimele decenii. Aici trebuie spus că aurul deţinut de Fed nu a mai fost auditat în întregime din 1953.
Pe lângă repatrieri, băncile centrale europene au încetat să mai vândă aur. Banca Rusiei, băncile centrale asiatice şi cele sud-americane şi-au accelerat achiziţiile oficiale. În acelaşi timp, Rusia şi China şi-au redus expunerea rezervelor internaţionale la dolar şi euro. Guvernele lunii au adăugat anul trecut 477,2 tone de aur la rezerve, a doua cea mai mare creştere din ultimii 50 de ani. În 2013, rezervele erau cu 17% mai mici, potrivit datelor Consiliului Mondial al Aurului. Datele FMI arată că în decembrie şi Olanda şi-a majorat semnificativ rezervele de aur. Ştirea a făcut explozie în presă, dar banca centrală olandeză a infirmat informaţiile.
Aurul este considerat un activ sigur, iar crizele financiare şi economice îi priesc. Dacă se dovedeşte că Fed nu are o strategie certă de ieşire din mediul cu dobânzi zero, preţul aurului va exploda, crede Peter Schiff, CEO al EuroPacific Capital şi colaborator al Seeking Alpha. În prezent, preţurile aurului sunt presate în jos de teama investitorilor că Fed ridică dobânzile făcând astfel mai atractive alte active. Când oamenii vor realiza că în SUA dobânzile nu vor creşte prea curând, că economia SUA va avea nevoie de un al patrulea program de ajustare cantitativă, dolarul se va prăbuşi şi aurul va exploda.
„Cred că următoarea revenire a aurului va fi cea mai spectaculoasă pe care am văzut-o vreodată“, spune Schiff. El crede că economia SUA se îndreaptă rapid spre recesiune.
