Lionel Barber, cel care a condus Financial Times timp de 15 ani şi este acum invitatul special al Galei ZF 25 de ani, i-a intervievat pe mulţi dintre liderii lumii din business şi politice, printre care preşedintele american Barack Obama, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele Iranului Hassan Rouhani.
Nici preşedintele Rusiei Vladimir Putin nu lipseşte de pe listă. Un bancher care l-a cunoscut pe Barber i-a spus la un moment dat că jobul de editor al FT se aseamănă cu cel al managerului unei trupe rock, o descriere pe care ziaristul a considerat-o destul de corectă.
Într-un interviu acordat The Guardian, Barber insistă că a fost surprins să fie desemnat editor al FT. Nu luptase niciodată pentru acest job, dar fusese dintotdeauna probabil menit să fie journalist.
Tatăl său, Frank, era un om al ziarelor până în măduva oaselor. Familia sa era obsedată de ziare: şase ziare le erau livrate în fiecare zi. „Tatăl meu a crescut în Leeds. A părăsit şcoala la 15 ani şi a fost pe de-a-ntregul autodidact. A vrut dintodeauna să fie jurnalist şi credea că aceasta este o vocaţie, nu o profesie, iar eu cred cu tărie acelaşi lucru“.
După ce a absolvit Oxford, Barber a avut convingerea că va „ajuta industria britanică“ (erau anii ’70). Dar n-a mers şi a acceptat singurul job care i s-a oferit, la Scotsman. A fost tatăl său mândru de cariera sa? „Da, iar acest lucru a contat pentru mine. Cu toţii ne doream binecuvântarea sa“.
Barber şi-a publicat jurnalele, însă în pofida accesului său la cei măreţ şi cei mai puţin măreţi, acestea sunt remarcabile prin ceea ce omit, scrie The Guardian.
O mulţime de nume apar în paginile cărţii sale, Barber considerându-se un editor-reporter. Printre cei intervievaţi se numără Martin Amis, Barack Obama, însă există de asemenea o tentă de discreţie.
Există însă lucruri fascinante în cartea sa. Cât de mult ar trebui să se apropie un editor de anumiţi jucători? Ce se întâmplă când linia dintre jurnalism şi viaţa socială se estompează? „Este o problemă total legitimă să dezbaţi echilibrul dintre acces şi distanţă“, declară Barber în interviul acordat The Guardian.
„Sunt pe deplin conştient că m-am bucurat de un acces unic la oameni violenţi şi oameni foarte bogaţi. Dar era jobul meu să înţeleg puterea şi cum se exercită aceasta, iar eu nu mă las sedus uşor“.
Dintre cei pe care i-a intervievat, cine l-a fermecat şi cine l-a dezamăgit? „Nu intru niciodată într-un interviu gândindu-mă: voi admira această persoană? Este vorba de a-i descoperi“.
Întâlnirea cu Vladimir Putin, „cea mai impasibilă persoană, expert în destabilizarea oamenilor“ în Kremlin în 2019 a fost captivantă. Donald Trump, în 2017, a fost „Tony Soprano fără farmec.
