Economia germană galopează înainte, dar orizonturile îi sunt întunecate de o penurie devenită deja cronică de forţă de lucru calificată. Această lipsă frânează inovaţia. O spune un studiu efectuat de Camera germană pentru comerţ şi industrie pe baza răspunsurilor primite de la 1.700 de companii. Trei sferturi din acestea au spus că, încurajate de revenirea economiei, ar vrea să inoveze mai mult, dar au probleme pentru că nu găsesc oameni cu pregătirea necesară, scrie Handelsblatt. Una din două companii consideră că această problemă este un pericol pentru viitor. Germania, cea mai mare economie din lume, nu a reuşit să-şi atingă ţinta de a investi 3% din PIB în cercetare şi dezvoltare. Ţinta guvernului pentru 2025 este de 3,5% din PIB, nivel ce pare imposibil de atins în ritmul actual. Israelul şi Coreea de Sud au ajuns deja la 4% din PIB. Experţii spun că lipsa forţei de muncă cu pregătire care să corespundă realităţii economice pune în pericol inovaţia la nivel general în Germania.
Nemţii sunt o naţiune care îmbătrâneşte, în pofida fluxului masiv de refugiaţi care intră în ţară. Cancelarul Angela Merkel, cunoscută pentru prudenţa sa, a adus agitaţie în campania electorală promiţând alegătorilor că nu va trebui să continue să muncească până la vârsta de 70 de ani. Promisiunea este mană cerească pentru opoziţie, căreia îi miroase a ştiri false. Membri de marcă din partidul lui Merkel, printre care veteranul ministru de finanţe Wolfgang Schäuble, au spus că vor să integreze creşterea speranţei de viaţă în calculul pensiilor, ceea ce înseamnă că vârsta de pensionare va creşte de la actualul nivel de 67 de ani pentru oamenii născuţi după 1964. Deşi Berlinul predică austeritatea în Europa, sub mandatul lui Merkel cheltuielile statului au crescut la niveluri record. Cheltuielile cu pensiile vor depăşi 1.000 de miliarde de euro în 2021, potrivit estimărilor guvernului. Pensiile reprezintă de departe cea mai mare parte din bugetul social, urcând de la 217 miliarde euro în 2000 la 294 miliarde de euro în 2016. Specialiştii din coaliţia de guvernare cred că Germania îşi poate permite aceste costuri mulţumită avansului economic puternic şi creşterii veniturilor din taxe. De aceea guvernul a luat în ultimii ani măsuri costisitoare precum reducerea vârstei de pensionare de la 65 de ani la 63 de ani pentru oamenii care au plătit sistemului de pensii timp de 45 de ani şi majorarea plăţilor pentru mame. Cheltuielile cu protecţia socială au urcat de la 29% din PIB în 2013 la 29,3% din PIB în 2016. Aceasta arată că cheltuielile cu protecţia socială nu cresc sincron cu creşterea economică, aşa cum susţin guvernanţii, ci o întrec.
Marcel Fratzscher, şeful Institutului german pentru cercetare economică DIW, a declarat pentru ziarul S¸dwestpresse: “Schimbările demografice şi creşterea longevităţii fac necesară pensionarea mai târziu. Nu există altă cale pentru finanţarea sistemuluiî. Vârsta de pensionare va trebui să ajungă la 70 de ani într-o bună zi”, a explicat el.
Pensionarii, mai conservatori din fire, sunt pradă uşoară pentru politicienii populişti. La fel şi şomerii. Gelsenkirchen, un oraş cu o populaţie în scădere de 260.000 de locuitori, unde o rafinărie BP împunge cerul cu coşuri gigantice, este teren fertil pentru politicienii nativişti. Rata şomajului este de 14%, dublul mediei naţionale, iar rezidenţii născuţi în străinătate reprezintă acolo 17% din populaţie, faţă de 10% media naţională. Furturile din locuinţe au atins un nivel record în 2015, cu Ñstrăiniiî reprezentând 40% din suspecţi. În Gelsenkirchen, în alegerile regionale din mai din landul Rinul de Nord ñ Westphalia, partidul antieuro Alternativa pentru Germania (AfD) a câştigat cel mai mare procent din voturi.
Din celălalt capăt al ţării, din Munchen, şeful institutului economic Ifo Clemens Fuest a avertizat săptămâna trecută că s-ar putea întoarce criza euro, notează Reuters. El a cerut Băncii Centrale Europene să înceapă retragerea politicii de dobânzi reduse, aflate acum la cele mai scăzute niveluri din istorie. Revenirea economică semnificativă, accelerarea inflaţiei şi creşterea preţurilor obligaţiunilor, acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare sunt motive pentru care BCE ar trebui să schimbe direcţia. “Cu cât situaţia persistă mai mult, cu atât va fi mai dureros când banii seacă. A venit timpul să înceapă procesul de exit”,a spus Fuest. Cu o zi înainte BCE a menţinut dobânzile de politică monetară şi a indicat că va majora achiziţiile de active dacă va fi nevoie. Fuest a menţionat că este de acord, în principiu, cu faptul că politica BCE a fost necesară din cauza inflaţiei slabe şi economiei şubrede din zona euro, dar situaţia s-a schimbat. Multe ţări au acum datorii semnificativ mai mari, iar băncile în unele state încă nu sunt atât de stabile pe cât se vrea. Mai mult, băncile încă pot achiziţiona obligaţiuni suverane fără garanţii în acţiuni. “De aceea ar trebui să ne aşteptăm la întoarcerea crizei euro în următoarea recesiune.”
Felix Hufeld, preşedintele autorităţii germane de reglementare financiară, a închins şi el atmosfera spunând că mediul cu dobânzi mici din economii importante precum Europa, SUA şi Marea Britanie reprezintă o “sură majoră de îngrijorare”.
Făcând referire la băncile germane, el a avertizat că “impactul este masiv şi se propagă tot mai atânc în balanţele băncilor. Cu cât continuă mai mult, cu atât creşte riscul majorării dobânzilor”. El a mai explicat că niciun sistem de reglementare şi nicio piaţă financiară nu este lipsit de vulnerabilităţi.
