A mai rămas puţin timp până la alegerile federale de pe 24 septembrie, în care cancelarul Angela Merkel va vâna un nou mandat, iar economia şi societatea Germaniei nu merg în direcţia dorită de aceasta şi nici în cea dorită de unii nemţi. Poate de aceea Merkel a fost atacă cu tomate la o recentă adunare electorală. Cancelarul nu s-a lăsat intimidat. De ceva timp, analiştii atrag atenţia că zona euro riscă să se confrunte cu o criză a untului. În Germania, la lanţul de supermarketuri de discount Aldi, preţul untului a atins cel mai ridicat nivel de după introducerea euro, în 2002. Preţul a urcat cu 67% de la începutul anului, scrie Handelsblatt. Se spune că inflaţia este cea mai mare spaimă a nemţilor, o moştenire din perioadele de război.
Când cei mai mulţi analişti se pregătesc să-şi îmbunătăţească estimările de creştere economică pentru multe ţări din UE, inclusiv Germania, de la institutul naţional de statistică german a venit vestea că comenzile pentru fabricile din industrie au înregistrat o scădere neaşteptată în iulie, de 0,7% în raport cu luna anterioară. Comenzile venite de la clienţi din Germania s-au diminuat cu 1,6%, iar cele de la vecinii din zona euro cu 1%. Contractele de la clienţi din alte părţi ale lumii au crescut cu 0,6%. Institutul de statistică asigură că scăderea este temporară, notează Deutsche Welle.
Statistica arată că şi consumatorii au luat o pauză. Cererea pentru produse germane a scăzut în toate sectoarele. Comenzile pentru bunuri de consum s-au redus cu 3%.
„Va fi interesant de văzut ce impact va avea euro mai puternic asupra comenzilor în următoarele luni. Aprecierea rapidă a euro în raport cu dolarul poate încetini producţia în mai multe industrii“, spune un analist de la VP Bank.
Ministerul german al economiei a anunţat că nu este îngrijorat de scăderile din iulie deoarece rezultatele din prima jumătate a anului sunt foarte bune.
Merkel vrea să facă din Germania un model pentru întreaga lume în lupta cu încălzirea globală. Ea a angajat Germania în cel mai ambiţios efort de transformare a economiei într-una curată din punctul de vedere al producţiei de energie. Nemţii plătesc, prin factura pentru energie, această transformare. După dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011, cancelarul a pus în practică un plan de închidere a centralelor nucleare. Locul energiei atomice este luat de energie verde, solară şi eoliană. Dar aceasta încă nu este suficientă pentru a compensa energia nucleară pierdută. Diferenţa este acoperită cu gaze şi cărbune. În consecinţă, Germania a devenit o economie mai poluatoare ca înainte. Tineri din întreaga Europă au organizat demonstraţii masive pentru închiderea minelor de cărbune din Germania. Un studiu recent arată că Germania trebuie să închidă capacitate de 25 de gigawaţi de generare de energie prin arderea cărbunelui pentru a atinge ţintele stabilite prin Acordul de la Paris. Acestea prevăd reducerea emisiilor cu 50% până în 2030. Marii producători de energie nu vor fi încântaţi.
În ceea ce priveşte problemele sociale, cele mai recente analize ale guvernului arată că în Germania de Est PIB-ul per capita este încă cu 27% sub cel din fosta Germanie de Vest, iar reducerea decalajului a încetinit. Ţara s-a reunificat în urmă cu 27 de ani. În pofida noilor valuri de refugiaţi, populaţia din est se micşorează şi îmbătrâneşte. Iar îmbătrânirea merge mână în mână cu lipsa diversităţii industriale, cu problemele structurale şi de infrastructură şi cu dificultăţile financiare ale comunităţilor de acolo. O inversare a tendinţei nu este aşteptată prea curând. Populaţia bătrână este adesea mai conservatoare şi cu tendinţe politice populiste.
Cu toate acestea, o altă analiză arată că nemţii văd viitorul ţării lor mai luminos decât mulţi dintre vecinii europeani. Circa 60% dintre nemţi au spus că Germania merge în direcţia bună, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Bertelsmann Foundation.
