Blocajul de la reactoarele 3 şi 4 aminteşte însă de lista lungăa proiectelor de centrale noi concepute în anii de creştereeconomică din care nu s-a ales nimic. Întrebarea care se ridicăeste cine răspunde de acest eşec şi care sunt riscurile la care sesupune România?
Într-o prezentare recentă, făcută cu ocazia unei conferinţe petema energiei eoliene - aparent singurul lucru care mai mişcă înenergia românească -, Alexandru Săndulescu, director general depolitici energetice din cadrul Ministerului Economiei, spunea că înurmătorii zece ani cam 28% din unităţile de producere a energieielectrice existente trebuie înlocuite şi până în 2035 mai bine dejumătate din vechile centrale ar trebui schimbate cu grupurinoi.
În tot acest scenariu, care face parte din noua strategieenergetică a României pentru 2011-2035, menită s-o înlocuiască pedefuncta strategie pentru 2007-2020, capacităţile nucleare artrebui să se tripleze, scrie revista BUSINESS Magazin(www.businessmagazin.ro).
Pe hârtie, lucrurile stau bine, graficele urmează o logicăabsolut normală în care vechile centrale termo vor fi înlocuite dehidrocentrale noi şi de reactoare mari. În realitate însă, patrudin şase investitori au decis să spună adio investiţiei în celedouă reactoare noi de 4 miliarde de euro de la Cernavodă.
Statul, reprezentat de Nuclearelectrica, stă acum pe un munte deacţiuni nedorite, după ce a reuşit să mai aibă doar doi parteneriîn proiect - Enel şi ArcelorMittal România -, după ce cehii de laCEZ au plecat încă de anul trecut, iar RWE (Germania), GDF SUEZ(grup franco-belgian) şi Iberdrola (Spania) au anunţat în comun căse retrag din cauza incertitudinilor economice.
Nemţii au plecat şi dintr-un parc eolian
Cu puţin înainte de acest anunţ, RWE se mai retrăsese dintr-unparc eolian din cauza faptului că procesul de autorizare duranepermis de mult. Totodată, centralele de mii de megawaţi pe careau anunţat că le fac marile companii energetice străine alături destatul român nu au depăşit faza de proiect, asta în cazul fericitîn care încă se mai lucrează la ele.
Aceste exemple completează un peisaj îngheţat în carereorganizarea sistemului de producţie a energiei prin formareacelor doi giganţi energetici bate pasul pe loc, mulţi specialiştispunând că şi acest proiect este mort. Ultimii ani arată însă căacesta nu ar fi primul proiect blocat, nici ideea creării unuisingur campion naţional neavând mai mult succes, deşi a pus pe foco piaţă întreagă.
"România a dovedit până acum că-şi poate permite să piardă multelucruri. Proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă nu ar fiprimul. Problema este că noi avem obligaţii asumate prin tratatulde aderare. Investiţiile de mediu în termocentrale nu au fostfăcute. Unele unităţi se vor închide, aşa că putem deveni deodatăimportatori de energie. Cine răspunde de aceste lucruri?", seîntreabă un specialist în industria nucleară care preferă săvorbească sub protecţia anonimatului. Păstrarea anonimatului înaceastă perioadă este o constantă când vine vorba de Cernavodă,deoarece - având loc renegocieri şi repoziţionări ale companiilor -oamenii din domeniu preferă să nu fie asociaţi cu declaraţiireferitoare la proiect.
Eficienţa centralelor este scăzută, spun specialiştii înenergie
La rândul lor, surse din marile companii care au fost implicateîn proiectul reactoarelor 3 şi 4 susţin ideea că tergiversarea unorproiecte majore la infinit poate transforma România dintr-unexportator net de energie într-un importator: "Parcul de generareal României este foarte vechi. Eficienţa centralelor este scăzută.Care este capacitatea României de a negocia o nouă amânare pentruîndeplinirea obligaţiilor de mediu? Uniunea Europeană se va uitaspre noi şi va zice: fonduri europene nu aţi luat, centrale nu aţifăcut, drumuri nu aveţi. De ce v-aş mai păsui? Închideţi!".
Cea mai mare problemă este că în 2012 va veni scadenţa la mariletermocentrale în ceea ce priveşte investiţiile de mediu. În acelmoment, cei care au făcut proiectele necesare vor merge maideparte, iar cei care nu le-au făcut vor fi obligaţi să închidă încazul în care nu vor fi obţinute nişte extinderi de termene."Problema este că nu vorbim numai de reactoarele 3 şi 4. Când amvenit în România, se vorbea despre o strategie 2007-2020. Foartebună strategia. Am contribuit şi noi la ea. Nu s-a făcut nimic.Acum se face o altă strategie. Problema este că şi proiecteleenergetice au perioade favorabile şi nefavorabile. Când am avutcreştere economică, nu am făcut nimic. Acum este mult mai greu.Când România era pe val, o altă piaţă, Turcia, trecea prin momentedificile. Acum România nu-şi mai revine, iar Turcia a devenit unadintre cele mai interesante pieţe la nivel global. Timpul care s-apierdut e bun pierdut", spun sursele citate.
Poate statul să construiască singur cele două reactoarede la Cernavodă?
Totodată, ideea ca statul să facă aceste investiţii de unulsingur, cu fonduri proprii, nu pare să-şi găsească susţinerea înrândul specialiştilor din domeniu. Reactoarele 3 şi 4 de laCernovadă nu pot fi finanţate în totalitate de stat nici dacăNuclearelectrica se listează la Bursă şi nici prin capitalurile pecare le are compania.
"Statul nu poate face nici măcar o singură unitate. Situaţia deacum este complet diferită faţă de ceea ce s-a întâmplat în cazulunităţilor 1 şi 2 de la Cernavodă. Acelea erau unităţi în caremajoritatea cheltuielilor erau făcute înainte de anii '90. Şiatunci au fost probleme când au fost luate credite cu garanţiastatului, iar acum este şi mai rău. Nu mai suntem în anii2002-2003", spune un alt specialist care a preferat să-şi păstrezeanonimatul.
Un alt scenariu luat în calcul a fost acela al realizării celordouă reactoare pe rând şi nu simultan. Experţii din domeniulnuclear spun că de fapt aşa proiectul ar ajunge să coste şi maimult: "Să faci o singură unitate te costă mai mult pentru că pierzitoate sinergiile pe care le ai din construirea simultană a celordouă reactoare. Să construieşti un singur reactor acum te costă cam2,5 miliarde de euro. Bine, există varianta să listăm compania labursă, să punem toate capitalurile pe care le avem şi tot nu credcă strângem un miliard de euro. De fapt noi d-aia ne-am dus lainvestitori. Nu l-am fi făcut altfel singuri? Ar fi fost mândrianoastră".
Astfel, ideea unui parteneriat public-privat va merge maideparte, dar şi aici sunt probleme chiar şi pentru cele douăcompanii rămase în cursă: Enel şi ArcelorMittal România. "Să spunemcă vor rămâne şi Enel şi ArcelorMittal. Mai departe depinde decapacitatea de finanţare. Un astfel de proiect ajunge în final săcoste cam 6 miliarde de euro. Pentru Arcelor, o participaţie mareînseamnă o sumă mare şi, mai mult, energia nici măcar nu estecore-businessul Arcelor. Enel are datorii mari pe planinternaţional. În termeni tehnici, da, proiectul poate merge maideparte, dar practic cine poate să pună atâţia bani pe masă?", seîntreabă surse din companiile care au fost implicate în acestproces.
Potrivit acestora, chiar dacă au apărut în presă informaţiipotrivit cărora companii ruseşti, chinezeşti, americane saucanadiene ar vrea să fie şi ele implicate în proiectul celor douăreactoare, este puţin probabil ca un astfel de lucru să seîntâmple: "Poate într-un an, dacă proiectul se va regândi, revenimşi noi".
Ce a mers prost?
Potrivit celor care au fost implicaţi în acest proiect, greşealamajoră pe care a făcut-o statul român şi care a dus la tot acestblocaj a fost creşterea aproape peste noapte a participaţiei pecare Nuclearelectrica o avea în EnergoNuclear, compania de proiectpentru realizarea reactoarelor noi de la Cernavodă. La momentulrespectiv, fără prea multe explicaţii, statul şi-a majoratparticipaţia de la 20% la 51% pentru ca ulterior să revină la ideeade a şi-o diminua, nefiind capabil să susţină un astfel de efortinvestiţional. "Creşterea participaţiei la 51% a fost o prostiemare de tot. Acesta este unul dintre lucrurile care au dus lablocajul proiectului. Şi-au dat şi ei seama, dar s-au temut deatacul politic. Naţionalismul exacerbat este bun doar dacă-l poţisusţine în mod real, nu declarativ", cred oamenii din domeniu.
În ciuda acestor lucruri, proiectul celor două reactoare de laCernavodă rămâne unul bun, lucru recunoscut la unison de toţioamenii din piaţa energiei. Dincolo de detaliile tehnice, ultimiiani au făcut să lipsească acum un lucru esenţial: încredereainvestitorilor în statul român, după cum spune reprezentantul unuigigant energetic european: "Proiectul rămâne un proiect bun însine, cu o tehnologie foarte bună, dar la fel de clar este şifaptul că vorbim de un proiect care este întârziat de doi ani. Unproiect nuclear este în sine un lucru major, dar dacă mai adaugi şiîntârzieri, vorbeşti şi de bani, şi de timp pierdut. Dacă porneştila drum cu un proiect atât de mare, trebuie să ai o încredere mare.Ţările în care plasezi bani atât de mulţi sunt ordonate în funcţiede încrederea pe care le-o acorzi".
Calendarul unei amânări
Octombrie 2007
Sunt aleşi cei şase investitori străini pentru Cernavodă dintr-olistă lungă în care au figurat iniţial nume precum Energy Holdingsau Lafarge. CEZ, Enel, GDF SUEZ, RWE, Iberdrola şi ArcelorMittalRomânia erau companiile cu care statul a ales să înceapăreactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. (foto:Theodor Chirica, directorNuclearelectrica)
Iunie 2008
După luni bune de negocieri, statul decide că, în loc de 20% dinproiect, vrea 51%. Fără prea multe explicaţii, valoarea proiectulse dublează de la 2 la 4 mld. euro, iar pachetele deţinute deinvestitori se reduc. Primii 4 ajung să controleze câte 9,15% dinacţiuni (CEZ, RWE, Enel şi GDF SUEZ), iar Iberdrola şi Arcelorpreiau câte 6,2% fiecare.
Noiembrie 2008
Se semnează acordul investitorilor.
2009
Se înfiinţează compania de proiect EnergoNuclear. La conducerea eieste numit Dan Ionescu, membru al PD-L, care la bază este inginerde aviaţie. Ulterior este înlocuit cu un specialist în domeniulnuclear, Dragoş Popescu.
Septembrie 2010
CEZ părăseşte proiectul reactoarelor 3 şi 4. Mai rămăn Enel, RWEPower, GDF SUEZ, Iberdrola, ArcelorMittal România şiNuclearelectrica.
În loc de începerea construcţiilor, acordul investitorilor seprelungeşte până la sfârşitul lui 2010.
Ianuarie 2011
Statul cumpără participaţia de 9,15% la care renunţase CEZ, evitândastfel dizolvarea proiectului.
Acordul investitorilor este prelungit până în februarie, astfelîncât să aibă loc o nouă reîmpărţire a acţiunilor înEnergoNuclear.
Bechtel, Lavalin şi Atomtechnoprom depun ofertele în vedereaatribuirii contractelor de inginerie şi construcţie în valoare de3,2 miliarde de euro fără TVA.
RWE, Iberdrola şi GDF SUEZ se retrag din proiectul reactoarelor 3şi 4. Statul îi mai are alături doar pe italienii de la Enel şi peArcelorMittal România. Negocierile continuă, intenţia statuluifiind de a-şi reduce participaţia chiar şi sub 40%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
