Sistemul de învăţământ de stat pierde tot mai mult teren în faţa celui privat, pentru că nu reuşeşte să ţină pasul în materie de dotări, tehnologie, programă, dar şi de pregătire a profesorilor.
"Am ales sistemul privat pentru că voiam neapărat ca cea mică să urmeze o şcoală cu sistem de învăţământ Waldorf (care se axează pe promovarea artei şi pe creativitatea copilului, dezvoltarea aptitudinilor practice şi nu încurajează competiţia - n.red.), iar singura instituţie publică de acest gen era prea departe de casă. Dacă sistemul de stat ar face nişte schimbări pe care mi le doresc, probabil că mi-aş lăsa copilul să înveţe la o şcoală publică, dar nu văd nicio astfel de schimbare de mai bine de 20 de ani", spune Bogdan, manager într-o multinaţională de pe plan local. El plăteşte în fiecare lună o taxă de 450 de euro la o şcoală privată din Drumul Taberei, pentru program prelungit şi after school şi precizează că ceea ce şcoala privată îi oferă fetiţei lui de şase ani nu ar fi putut găsi la o şcoală de stat.
"Am prieteni care au copii la şcoli de stat şi unii dintre ei au făcut enterocolite. La şcoala la care este copilul meu nu există noţiunea de hot dog sau mezeluri. Aceasta are un contract de catering cu un restaurant care are numai produse bio, iar mesele sunt calculate din punct de vedere caloric. De altfel, nici nu au televizor, aşa că nu pot fi lăsaţi într-un colţ să se uite la desene animate, aşa cum se întâmplă de multe ori în şcolile de stat", adaugă Bogdan. El spune că, deşi resursele financiare încep să scadă, va face acest "sacrificiu" şi de acum înainte, atât cât va putea, pentru ca fiica sa să beneficieze în continuare de ore cu profesori tineri şi de un sistem de învăţământ în "epoci", prin care timp de două săptămâni învăţătoarele se axează mai mult pe o anumită materie.
În prezent, România are 3,2 milioane de elevi, iar aproape 2,5% din aceştia sunt înscrişi la cele 391 de instituţii de învăţământ privat, potrivit calculelor ZF, pe baza datelor disponibile la Institutul Naţional de Statistică (INS).
"Mi-am înscris cei doi copii la o şcoală privată pentru că, la fel ca în sănătate, unde am mai multă experienţă, învăţământul de stat mi se pare în continuare inflexibil şi coruptibil. O şcoală de stat nu are posibilitatea reală de a-şi selecta personalul, decât cel mult pe baza unui concurs de dosare, iar în cazul unei implicări sau al unor rezultate foarte bune, aceasta nu poate recompensa adecvat angajaţii şi, la polul opus, nu îi poate sancţiona, cu excepţia unor abateri grave", precizează Sergiu Neguţ, partener în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Wanted Transformation Consultancy şi tată a doi copii de clasa a opta, respectiv a patra în cadrul Şcolii Europene din Bucureşti, unde taxele şcolare variază între 6.200 de euro şi 7.700 de euro pe an.
În ceea ce priveşte eventualele dezavantaje pe care le-ar putea prezenta sistemul de învăţământ privat, acesta spune că există întotdeauna riscul ca elevii să nu aibă contact cu lumea "reală", ci doar cu una selectivă, în care categoriile sociale defavorizate nu sunt reprezentate. "Până la urmă, există acelaşi risc şi la şcolile de stat, unde părinţi care au posibilităţi financiare se înghesuie să îşi înscrie copiii", adaugă Neguţ.
Ruxandra Băndilă, director de marketing şi business development în cadrul firmei de consultanţă fiscală şi audit PwC România, spune că a ales să îşi înscrie fetiţa la o şcoală privată datorită numărului mic de elevi dintr-o clasă, faptului că instituţia este acreditată de la clasa întâi până la clasa a douăsprezecea şi pentru a scăpa de grija transportului celei mici de la şcoală până acasă.
"Eu şi soţul meu suntem corporatişti, iar orele la care ajungem acasă sunt foarte târzii. La şcoala privată există un autobuz care ia copilul de acasă, iar după program îl aduce în acelaşi loc. Sigur, educaţia cere sacrificii, a trebuit să mai tăiem din costuri, iar vacanţele de zece zile durează acum doar şapte zile, dar merită investiţia", spune Băndilă. Ea plăteşte lunar 800 de euro pentru educaţia fetiţei sale de şapte ani, care învaţă la şcoala privată Mark Twain.
De ce este învăţământul privat mai bun decât cel de stat
Clase şi laboratoare dotate, săli şi terenuri de sport, ore de arte, teatru, lucru în echipă, mâncare sănătoasă sau laboratoare de ştiinţe - sunt doar câteva dintre avantajele pentru care tot mai mulţi părinţi renunţă la sistemul de învăţământ public în favoarea celui privat.
"Pe lângă baza materială a şcolii, profesorii motivaţi, proximitatea faţă de casă şi cluburi precum Drama, Mind Lab sau Fun Cooking, am ales în special această şcoală privată pentru curricula integrată a programei oficiale cu activităţi specifice învăţământului britanic. A fost important pentru noi că se învaţă după programa oficială - trăim în România şi am vrut să înveţe geografia şi istoria acestei ţări", explică Monica Roşu, director în cadrul unei companii de distribuţie a gazelor naturale.
Ea este mamă a doi copii de nouă, respectiv şase ani şi jumătate, care sunt înscrişi la şcoala privată Little London. Aceasta plăteşte anual pentru fiecare copil o taxă şcolară de 6.900 de euro, însă consideră că este o investiţie care merită efortul, prin prisma unor câştiguri care se vor vedea atunci când cei doi copii se vor maturiza şi îşi vor construi o carieră.
"Am preferat sistemul privat datorită metodologiei folosite pentru conturarea personalităţii copiiilor - toate activităţile (de la teme, până la cele de recreere), se făceau în echipă, dar şi datorită programului prelungit care încurajează un copil să socializeze, să se desprindă de mediul de acasă şi să treacă la treaba. Învaţă ce este respectul şi aprecierea pentru ceilalţi, iar metoda de predare diferenţiată pe grupe sau chiar individual l-a ajutat pe copilul meu să îşi dezvolte înclinaţiile pe care le avea în informatică", spune Dana Miricioiu, chirurg plastician şi fondator al unui cabinet de chirurgie plastică din Bucureşti. În prezent, fiul acesteia (care până în clasa a şaptea a învăţat la o şcoală privată), este elev în clasa a douăsprezecea la un liceu de informatică din Capitală şi plănuieşte să plece la studii în străinătate.
Cu privire la riscurile unei şcoli private, Dana Miricioiu precizează că întotdeauna există unul - în cazul în care copilul este mutat la o şcoală de stat (aşa cum a fost cazul fiului ei), acesta ar putea să nu se adapteze metodologiei. De altfel, spune ea, nu toate şcolile private sunt acreditate şi costurile mari sunt cu siguranţă un impediment pentru mulţi părinţi.
"Unul dintre cele mai importante beneficii este numărul mic, limitat al elevilor din şcolile private. Clasele mici au un impact foarte important asupra procesului de învăţare şi a sentimentului de siguranţă şi apartenenţă la un grup. Multe dintre şcolile de stat nu pot oferi acest context copiiilor şi asta are un efect negativ chiar şi asupra modului în care poate fi aplicată disciplina. Este foarte greu să disciplinezi 35 de copii în acelaşi timp sau o şcoală care are peste 1.000 de elevi", spune Jo Puddy Wells, director în cadrul British School of Bucharest, unde taxa şcolară poate varia între 16.850 de euro şi 18.950 de euro pe an. Potrivit lui Wells, fiecare copil de la nivel gimnazial are propriul iPad, iar şcoala oferă şi un program de limbi străine în care elevii pot învăţa mandarină (dialect al limbii chineze), spaniolă, germană sau franceză.
Profesorii sunt mai motivaţi în sistemul privat
Poate unul dintre cele mai importante criterii de selecţie la care părinţii apelează atunci când aleg sistemul de învăţământ privat este calitatea profesorilor, gradul lor de implicare şi modul în care interacţionează cu cei mici. Majoritatea celor care şi-au înscris copiii în sistemul privat spun că în sistemul public profesorii nu au condiţiile necesare pentru a se bucura de meserie şi nici remunerarea muncii pe care o depun nu contribuie la motivarea lor. La privat, salariile profesorilor sunt duble faţă de cele de la stat, depăşind de multe ori 1.000 de euro net/lună.
"Sunt convinsă că în sistemul de stat sunt multe cadre didactice bine pregătite, într-un fel aproape toţi profesorii pleacă din aceleaşi şcoli. Însă în sistemul privat şi aceştia învaţă odată cu cei mici. Există numeroase zile de training pentru profesori, schimburi de experienţă cu alte şcoli şi au baza materială care le permite să ţină orele aşa cum orice profesor şi-ar dori (sunt zile în care orele de biologie se ţin în pădurea din apropierea şcolii). Profesorii din sistemul privat sunt dedicaţi şi motivaţi de şcoală, nu de părinţi cu clasicele atenţii din sistemul de stat", spune Monica Roşu.
De aceeaşi părere este şi Sergiu Neguţ, care precizează că o şcoală privată este mult mai transparentă.
"Există legende urbane cu privire la diverse «cadouri» menite să dea copilului o atenţie sporită din partea cadrelor didactice. Sigur, există cu siguranţă excepţii şi de o parte şi de alta, dar calitatea cadrelor didactice, nivelul de implicare şi efortul depus de profesorii care lucrează în şcolile private este mai mare", adaugă el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
